Pariul lui Pascal

Pariul lui Pascal este, probabil, printre cele mai raspandite argumente pro-credinta.

Si este, probabil, printre cele mai evident eronate.

Pariul ar fi urmatorul: daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista, nu vei fi pierdut nimic, dar daca nu crezi si se dovedeste ca exista, vei merge în Iad. Asadar, este iresponsabil sa fii ateu.

Deci "pariul" propune credinta din oportunism, fara argumente concrete, palpabile.

Mai formal, argumentul este structurat dupa cum urmeaza :
1. Nu stim daca exista Dumnezeu.
2. Daca el exista, necredinta în el are consecinte negative asupra sufletului nemuritor.
3. Daca el nu exista, credinta în el nu are nici o consecinta.
4. Asadar, este în interesul omului sa creada în Dumnezeu.

Prima problema a argumentului este cea a "evitarii Iadului gresit". Exista in lume mai multe religii, iar argumentul nu o specifica pe cea care ar trebui urmata. Crezand pur si simplu în Dumnezeu, dar practicand religia gresita, omul ajunge tot în Iad. Argumentul poate fi folosit la fel de bine (mai bine zis, la fel de gresit) de catre crestini, musulmani, evrei, hindusi etc

Mai departe, argumentul se bazeaza pe presupunerea ca existenta si inexistenta lui Dumnezeu sunt la fel de probabile, ceea ce nu s-a demonstrat. Daca existenta lui Dumnezeu ar avea o probabilitate care tinde la zero, argumentul isi pierde greutatea. Daca consideram ca probabilitatea de a exista oricare dintre divinitatile care s-au perindat prin mitologie ori care mai pot aparea de acum incolo ar fi egala (si in lipsa unor alte argumente in favoarea vreuneia dintre aceste divinitati este o presupunere fireasca), iar numarul zeitatilor posibile tinzand la infinit, rezulta ca probabilitatea existentei fiecareia dintre ele tinde la zero.

Pe de alta parte, teologia crestina ne face sa credem ca Dumnezeu cere o credinta sincera si nu ar acorda mantuirea cuiva care crede doar în baza unui pariu prin care spera sa obtina beneficii dupa moarte. Si exact asta este si abordarea celor mai multe dintre celelalte teologii. O credinta din interes, din calcul meschin, o credinta bazata pe cantarirea avantajelor ce pot decurge din practicarea ei nu este ceea ce predica religiile clasice.

In final, afirmatia 3 este falsa - credinta intr-un zeu care nu exista are consecinta grava a pierderii unei vieti întregi in slujba unei minciuni. Vorbim despre timpul pierdut la slujbe si cu rugaciuni catre un zeu inexistent, despre banii cheltuiti fara folos pentru cumpararea unor icoane, lumanari ori altele de acest gen, pentru achitarea "prestatiilor" bisericesti de la botezuri, nunti, inmormantari si alte ocazii speciale ori ordinare, despre infometarea din timpul postului, despre abstinenta de la diverse placeri nevinovate ale vietii.

In concluzie, "Pariul lui Pascal" este un argument eronat.