joi, 29 martie 2012

Noi si ei

Maria

Maria are putin peste patru ani si este, cum altfel, extrem de precoce si inteligenta - doar este fetitea mea, nu putea fi altfel. :)

Intr-una din serile trecute ne-a vizitat unul dintre prietenii mei. De obicei este destul de reticenta cu persoanele straine (normal...), insa de data asta nu stiu din ce motiv, de baiatul asta i-a placut. Asa ca a avut mai mult curaj sa se apropie de el si sa se joace. Bine, si el este genul mai "copilaros"...

La un moment dat s-a apropiat de el cu o jucarie in mana, a pus-o langa el si apoi a fugit in celalalt colt al camerei. Cu mana la ureche, se prefacea ca vorbeste la telefon:

  "Alo, politia? Veniti sa il duceti la inchisoare pentru ca nu a platit jucaria!"

Cand am vazut ce-i poate pielea, nu stiam ce sa fac mai intai: sa ma amuz ori sa ma ingrijorez? 

vineri, 2 martie 2012

Scrisoarea deschisa a unui parinte catre ministrul Educatiei

Preluare de pe Hotnews

Cand copilul meu a implinit 1 an si a inceput sa ia jucariile altor copii din parc, i-am explicat (de multe ori) ca nu este frumos sa faca asa ceva, ca acele jucarii nu-i apartin, ca trebuie sa ceara voie copilului respectiv daca vrea sa se joace cu ele si doar daca ii da voie poate sa le ia. I-am spus ca nici lui nu-i place cand alti copii ii smulg jucariile din mana si asa cum vrea ca altii sa-i respecte dreptul de proprietate asupra lor si el trebuie sa faca la fel. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu il priveste ce face si ca il va pedepsi daca mai ia jucariile copiilor, dar nu am facut-o. Totusi, a inteles ca nu e bine si azi cere voie.

Cand alti copii au vrut sa se joace cu jucariile lui si el a refuzat i-am spus (de multe ori) ca e dreptul lui sa nu-i lase pe alti copii sa se joace cu jucariile lui, daca asa simte, dar daca le va da totusi voie se vor putea juca impreuna, vor deveni poate prieteni si va fi mai frumos pentru el sa se joace cu alti copii decat singur sau cu noi, adultii. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu ne cere sa impartim lucrurile cu altii, dar nu am facut-o. Totusi, azi, (aproape) a invatat ca e mai distractiv sa dea jucariile decat sa le tina doar pentru el.

Cand a tipat "Taci din gura" catre bunici, i-am spus ca nu este frumos sa se comporte asa cu adultii si batranii, ca nici lui nu-i place sa-i spunem sa taca din gura si ca poate sa spuna in schimb "Te rog frumos, vorbeste mai incet" sau "Vreau sa ne jucam". I-am spus ca daca vorbeste frumos cu adultii atunci si adultii or sa vorbeasca frumos cu el si or sa fie mai dispusi sa se joace cu el. As fi putut sa-i spun ca Dumnezeu ne cere sa-i ascultam pe batrani si ca daca nu o face il va pedepsi, dar nu am facut asta. Si totusi... ok, inca nu am reusit in totalitate sa il determinam sa-si manifeste dorintele intr-un mod calm si mai putin imperativ, dar suntem pe drumul cel bun.

Cand m-a intrebat de unde sunt copacii i-am povestit ca o samanta mica a cazut dintr-un alt copac pe pamant si daca a nimerit pe sol fertil si umed din acea samanta mica a crescut un copac mare. Apoi am cumparat seminte de flori de la magazin, le-am pus impreuna intr-un borcan cu pamant si ne uitam in fiecare zi la ele cum cresc din ce in ce mai mari. Apoi m-a intrebat de ce nu avem blana ca ursul sau cioc precum rata si i-am explicat (atat cat m-am priceput si cat mai pe intelesul lui) ca animalele au evoluat in functie de nevoile adaptative la mediul in care traiau si de-a lungul a multe generatii s-au adunat mici diferente care la urs au dus la aparitia blanii, iar la rata la aparitia ciocului. Ok, pe asta poate ca nu a inteles-o inca. As fi putut sa-i spun in schimb ca asa le-a facut Dumnezeu pe toate si ca El le-a dat tuturor animalelor ce le trebuie si asta ar fi fost o explicatie usor de inteles pentru el. Nu am ales aceasta explicatie usoara desi stiu ca va trebui sa-i mai explic de sute de ori evolutia pina o va intelege si ca va trebui sa apelez de multe ori la Wikipedia ca sa ies din intrebarile lui incrucisate care imi vor dovedi limita cunoasterii, dar nu cred ca intotdeauna trebuie sa alegem calea mai usoara.

Cand va auzi despre Isus sau va vedea oameni care merg la biserica si ma va intreba despre ele ii voi spune ca unii oameni cred ca Pamantul, plantele, animalele, oamenii, Luna si stelele au fost facute intr-o zi de o fiinta numita Dumnezeu. ii voi spune ca oameni din alte tari cred ca a fost facut de Allah, ca au existat chiar si oameni care credeau ca de fapt Pamantul sta pe spatele unei broaste testoase, si ca de-a lungul anilor oamenii au avut tot felul de credinte in zei pe care le-au schimbat in functie de circumstantele istorice. Ii voi spune ca eu consider aceste credinte eronate si ca atunci cand va fi mai mare va putea sa hotarasca singur daca exista o fiinta care a creat universul sau va alege sa creada in ceea ce o invata fizica, astronomia, chimia si biologia.

Cand va vedea pe strada doi barbati tinandu-se de mana sau cand va vedea doua femei sarutandu-se ii voi spune ca unii oameni aleg sa iubeasca persoane de acelasi sex cu ei si chiar daca noua ni se pare ciudat sau chiar neplacut, trebuie sa nu uitam ca iubirea adulta consimtita este un sentiment frumos si pozitiv si chiar daca nu-l intelegem uneori, trebuie sa-l repsectam.

Cand va auzi la stiri despre un "om de afaceri" care a pacalit mii de oameni furandu-le banii prin vreo "inginerie financiara" as putea sa-i spun ca nu e bine sa faca asta pentru ca Dumnezeu il va trimite in iad si il va baga intr-un cazan cu smoala fierbinte, desi probabil ca ar fi mai simplu sa il conving ca acest comportament este gresit. Ii voi vorbi in schimb despre politie, despre tribunale, despre legi si judecatori, ii voi explica in ce constau privatiunile unei condamnari la inchisoare si ii voi vorbi si de suferinta pe care o simte omul care a fost furat sau inselat. Sper sa fie suficient pentru a il tine pe calea dreapta.

Va veni (oricat de mult mi-as dori ca acest lucru sa nu se intample) si ziua foarte trista in care cineva drag lui va muri. As putea sa-i spun ca moartea nu exista. Ca exista o viata de apoi in care respectiva persoana va continua sa traiasca. Asta ar fi calea usoara. Inca nu stiu ce-i voi spune in acea zi, domnule ministru. Ii voi vorbi poate de medici care incearca sa trateze bolile, ii voi vorbi poate despre cercetatorii care incerca sa prelungeasca viata. Voi avea insa grija ca in acea trista zi sa-i spun adevarul si chiar daca adevarul ii va aduce durere in suflet voi fi alaturi de copilul meu in fiecare faza a acestei dureri pina cand se va impaca cu ea si va gasi loc in mintea sa adevarului ca noi, oamenii, suntem fiinte muritoare.

Sa cresti corect un copil este greu, domnule ministru. Sa-l indrumi pe drumul drept fara amenintari ci doar prin explicatii rationale si prin stimularea empatiei este si mai greu, dar cred ca face parte din meseria de parinte.

Domnule ministru al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Catalin Baba,

In contextul dezbaterii privind Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare, a celor scrise de mine mai sus si in virtutea Articolului nr 29 din CONSTITUTIA ROMANIEI:

Aliniatul 1 - Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

si

Aliniatul 6 - Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

va rog sa dispuneti eliminarea materiei Religie din Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare.