marți, 5 februarie 2013

Intrebare pentru Cristian

Asa cum ti-am promis, iti ofer o linie de argumentare rationala si te rog sa imi spui daca este gresita sau nu. Asta, in timp ce te pregatesti sa demonstrezi ca sunt adevarate premizele de pe topicul celalalt. :)

Preambul: In Italia exista o forma specifica de razbunare, numita "la gran vendetta", conceputa special pentru a cauza maximum de pedeapsa asupra unei persoane, condamnând-o la moarte sidamnare eterna. Faptuitorul provoaca viitoarea victima sa comita un pacat mortal, dupa care o asasineaza inainte de a se putea cai. Ulterior, cel care a pus la cale razbunarea se poate spovedi si impartasi, avand astfel sanse de a-si slava sufletul. Sa nu uitam ca printre pacatele de neiertat nu se numara si uciderea.

Dar daca am dori asigurarea fericirii cuiva? Ce ar trebui sa facem pentru a ne asigura, fara dubiu, ca cineva va ajunge la gradul maxim de fericire posibil reprezentat de intrarea in rai?
--------------
Argumentul: Toti parintii normali doresc ce e mai bun pentru copiii lor. Cel mai important scop pentru crestini este ca dupa moarte sa ajunga in Rai si nu in Iad: "Si ce ar folosi unui om sa câstige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?" (Matei 16:26, Marcu 8:36). De aceea, parintii crestini ar trebui, mai presus de toate, sa faca tot posibilul ca urmasii lor sa ajunga in Rai si nu in Iad. Nu pot face nimic mai bun pentru copiii lor in afara de acest lucru. Pana aici cred ca esti de acord, da?

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cineva pentru a fi primit in Rai nu fac obiectului consensului printre crestini, insa cele mai vehiculate sunt infaptuirea de lucruri bune, credinta in Isus, pocainta. Pentru acestea este necesar ca persoana respectiva sa fie un individ responsabil si rational, capabil sa distinga binele de rau, capabil sa respecte un anumit cod de conduita. Cu alte cuvinte, trebuie sa fie un om adult ori apropiat de varsta adulta. Nou-nascutii si copiii mici nu sunt capabili de astfel de lucruri, in cazul lor Dumnezeu, fiind perfect moral si milostiv, ii va primi direct in Rai pe cei care mor: pur si simplu sunt prea mici ca sa fi facut vreo greseala, vreun pacat. Pe masura ce cresc, sansele ca ei sa pacatuiasca vor fi din ce in ce mai mari, prin urmare sansele de a ajunge in rai scad odata cu varsta.

Parintii s-ar putea asigura ca acesti copii vor ajunge cu siguranta in Rai (ceea ce, dupa cum am spus, este cel mai important lucru pentru un crestin) ucigandu-i la o varsta suficient de frageda, eventual imediat dupa botez, pentru a preveni posibilitatea ca in Rai sa nu fie primiti cei necrestinati. Omorand copilul imediat dupa botez, eventual printr-o metoda care sa ii asigure o suferinta minima, parintii se asigura fara dubiu ca il vor trimite direct in Rai.

Sa examinam cateva posibile obiectii pe care le-ai putea avea

Obiectia 1: Dumnezeu nu va aprecia aceasta abordare pragmatica si de aceea nu ii va primi in Rai pe micuti.
Raspuns: Promisiunea rasplatii eterne pe de o parte si sperietoarea pedepsei infinite pe de alta sunt folosite de credinciosi in linia de argumentare numita "Pariul lui Pascal", conform careia ar trebui sa acceptam crestinismul pentru ca e mai profitabil decat negarea lui: daca Dumnezeu exista, atunci ajungem in Rai, iar daca nu, credinta în el nu ne va costa nimic. Pentru cine accepta Pariul, e acelasi tip de rationament aici. In plus, Dumnezeu fiind bun si drept nu va pedepsi un copil pentru un lucru de care nu este vinovat, ba chiar mai mult, este victima. In Matei 19:14 Isus spune "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor", deci putem presupune fara probleme ca intrarea lor in Rai este asigurata

Obiectia 2: Uciderea pruncilor încalca voia lui Dumnezeu caci implica luarea unor vieti nevinovate.
Raspuns: Aceasta ucidere contribuie la realizarea unui scop pe care Dumnezeu si-l doreste - acela ca toti oamenii sa fie salvati (1 Timotei 2:3-4). Crimele despre care vorbim nu le vor cauza copiiilor nici un rau, ci din contra, le vor asigura viata vesnica in Rai. Iar Dumnezeu la randul lui ar trebui sa fie multumit, indepinindu-i-se scopul de a avea cat mai multe suflete in Rai si cat mai putine in Iad

Obiectia 3: Uciderea copiilor va dauna parintilor, caci va duce la condamnarea lor vesnica în Iad.
Raspuns: În primul rand, chiar daca obiectia este corecta, copiii lor tot vor primi un loc in Rai. Iar morala crestina (si nu numai) vede ca pe "un lucru bun" sa te sacrifici pentru binele copilului tau. In al doilea rand, potrivit bibliei, singurul pacat de neiertat este blasfemia, adica hulirea Sfantului Duh (Matei 12:31). Din moment ce parintii in cauza nu hulesc impotriva Duhului, ei se pot pocai ulterior, asemenea celor ce practica "la gran vendetta", si cere astfel iertare lui Dumnezeu pentru ceea ce au facut. Mai mult, avem motive sa credem ca vor avea parte de acea iertare. In definitiv, in Biblie se spune ca nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai (Ioan 15:13). Daca parintii respectivi sunt dispusi sa-si dea nu numai viata, ci si sansele de a ajunge în Rai pentru a asigura fericirea eterna a copiilor lor, atunci cu atat mai mult un zeu bun si iertator ii va ierta.

Obiectia 4: Daca toti parintii si-ar ucide copiii, întreaga rasa umana ar disparea.
Raspuns: Putem argumenta la fel de bine in sensul ca a fi calugar este imoral, din moment ce daca toti ne-am calugari, si asta ar duce la disparitia speciei. In fapt, e extrem de improbabil ca în viitorul fie si departat toti parintii vor dori sa-si omoare copiii. Cu siguranta ca ateii si cei care apartin altor religii in afara de cea crestina nu vor face acest lucru.
Pe de alta parte se poate raspunde: asta e! Dumnezeu nu a intentionat ca omenirea sa existe la infinit pe Terra. Se poate ca în caz ca toti parintii vor actiona conform acestei logici, planul lui Dumnezeu sa nu se mai îndeplineasca. Dar acesta e un risc pe care Dumnezeu si l-a asumat atunci când ne-a dat liberul-arbitru. Nu ar fi prima oara când oamenii modifica planurile divinitatii. Crestinii sustin ca Dumnezeu nu a dorit ca Adam si Eva sa comita pacatul originar si sa paraseasca Raiul. Pe de cealalta parte, cum putem fi siguri ca uciderea copiilor nu face de fapt parte din planul lui Dumnezeu? Crestinii afirma deseori ca "necunoscute sunt caile Domnului".

In concluzie, este rational si dezirabil ca toti parintii crestini sa isi ucida copiii. Scopul (mantuirea copiilor) justifica mijloacele (uciderea lor)

Daca, asa cum ai definit moralitatea obiectiva, esenta imoralitatii este producerea suferintei nemeritate, atunci uciderea copiilor nu le cauzeaza nici un rau. Din contra, le garanteaza fericirea eterna in Rai, sporeste fericirea parintilor stiind ca fericirea copiilor lor este asigurata si îl multumeste pe Dumnezeu care vrea ca toti sau cat mai multi sa ajunga in Rai

Te rog spune-mi daca ai si alte obiectii in afara de cele anticipate deja

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ai copiat asta de pe alt site ce e plagiat.

Logosfera.ro spunea...

Cand eram adolescent si crestin am auzit de la un preot ca daca-i iei viata unui om ii si pacatele. Pe cale de consecinta incepusem sa-mi doresc sa devin presedintele unui stat care avea arsenal nuclear si sa distrug pamantul ca sa scap oamenii de pacate si sa ma asigur ca ajung in Rai :)

Parintii crestini care nu-si ucid copii dupa botez sunt rai, in acceptiunea moralei crestine. Iar asta e un lucru bun.