miercuri, 18 aprilie 2012
Credinta in Dumnezeu, in declin
marți, 17 aprilie 2012
De la Realitatea - trustul de presa
Cat de perspicace trebuie sa fii?
In plus, interesant cum intinereste de la un rand la altul. :)
marți, 3 aprilie 2012
Provitele la Sibiu
O eleva povesteste pe Facebook vizita pe care le-au facut-o niste provite la scoala (am preluat materialul prin bunavointa autoarei):
Am trecut cu bine si peste vizita Asociatiei Provita Sibiu.
Prezentarea lor a fost in general (si cum ma asteptam sa fie) una de efect. Genul uite ce groaznic este si ce efecte negative are. La inceputei propusesera o discutie interactiva - se presupunea ca, noi, ascultatorii , vom participa la discutie, dar asta s-a cam intamplat doar in prima parte, cand a venit vorba despre treburi mai serioase au vorbit numai ei. Prezentarea a fost structurata pe mai multe module. Primul a fost numit foarte sugestiv "Iluzie sau realitate". S-a vorbit in general despre ce ne face fericiti, puternici si cine ne da libertatea (evident, raspunsul a fost Dumnezeu), despre vanzatorii de iluzii, despre pornografie (orice imagine care arata parti ale corpului dezgolite poate fi considerata ca avand o conotatie erotica si este considerata pornografie… vezi aici exemplu reclama de la Kinder Bueno si alte cateva).
A urmat un filmulet intitulat "Robia libertatii" sau ceva de genul asta. In el era prezentata situatia din Africa de Sud. Epidemia de SIDA si alte cateva boli cu transmitere sexuala (imaginile erau destul de explicite, aratau oameni cu niste rani groaznice care, spuneau ei, apareau dupa instalarea SIDA). Unele erau urmarea altor BTS gen gonoree sau herpes, care aveau efecte mult mai puternice asupra oamenilor care aveau deja SIDA. Mai era cineva care se pretindea doctorita in video si care povestea ca un tip aparent sanatos a mers la ea si a fost diagnosticat cu SIDA si cum parea sanatos atunci dar dupa cateva luni ajunsese numai piele si os. Mai ziceau ca prezervativele nu protejeaza impotriva BTS. Mai spuneau ca cresterea incidentei SIDA este cauzata de manipularea sexuala: credem ca putem face sex oricand, oriunde si cu oricine. Apoi ziceau "voluntarii" Provita ca oamenii din Romania au inceput sa se infecteze cu SIDA in anii '90 din cauza folosirii repetate a acelor la vaccinarea oamenilor...
Mai ziceau ca multi oameni isi incep viata sexuala la presiunea grupului de preieteni. De teama sa nu fie exclusi. Mai ziceau sa nu ne incredem in prezervative, nu sunt atat de sigure pe cat vor "ei" sa credem ca sunt. Ca in zilele noastre multi oameni merg la psiholog pentru anumite probleme de ordin psihologic, insa ar fi mai bine sa avem un duhovnic, pentru ca un psiholog nu le poate rezolva. Mai ziceau ca sexul e un capriciu. Ca ar trebui sa invatam sa ne autocontrolam, ne recomanda abstinenta pana la casatorie pentru evitarea contactarii BTS. Nu ziceau ca sexul nu e bun, ci ca trebuie facut cu cap, nu iresponsabil si neaparat numai dupa casatorie. Deasemenea, ziceau ca exista cazuri in care in urma contactului sexual cu mai multi parteneri informatia genetica s-a pastrat si dupa moartea si descompunerea spermatozoizilor si sunt cazuri in care femeia a observat ca copilul avea ochii unuia dintre tipi, parul altuia etc. Femeile au himen ca dovada ca sexul nu trebuie facut la intamplare. Mai ziceau ca nu exista "nu ma pot abtine". Trebuie sa lucram la autocontrol. Apoi ne-au pus niste video-uri cu Pam Stenzel….
Apoi din nou au trecut la prezervative si cum ele nu impiedica sarcina sau transmiterea BTS. Tipul respectiv a si facut o comparatie. A zis ca prezervativele sunt facute din latex si gaurile din latex sunt la fel de mari ca niste usi, iar spermatozoidul este la fel de mare ca un om, deci poate trece prin "usa". Ca virusii care provoaca BTS au cativa microni. Folosirea prezervativelor favorizeaza dezvoltarea sexului ca o dependenta. Ca pornografia da si ea dependenta. Ca vizionarea pornografiei si masturbarea duc la pedofilie si homosexualitate pentru ca oamenii primesc numai placerea sexuala, nu si dragoste, dupa ce termina. Chiar au comparat producatorii de prezervative cu dealerii de droguri. Spuneau ca si producatorii de prezervative au acelasi rol, de a mentine dependenta. Au mai zis si ca numarul sarcinilor si a BTS au crescut de cand se folosesc metode contraceptive.
Oricum concluzia a fost ca am pierdut 3 ore degeaba. Cand i-am auzit ce debiteaza am renuntat sa le mai pun intrebari. Nu aveam cu cine vorbi. Am stat si am luat notite ca sa pot sa povestesc totul cat mai in detaliu.
Asta este educatie sexuala pe bani publici, in scolile publice?!
Am trecut cu bine si peste vizita Asociatiei Provita Sibiu.
Prezentarea lor a fost in general (si cum ma asteptam sa fie) una de efect. Genul uite ce groaznic este si ce efecte negative are. La inceputei propusesera o discutie interactiva - se presupunea ca, noi, ascultatorii , vom participa la discutie, dar asta s-a cam intamplat doar in prima parte, cand a venit vorba despre treburi mai serioase au vorbit numai ei. Prezentarea a fost structurata pe mai multe module. Primul a fost numit foarte sugestiv "Iluzie sau realitate". S-a vorbit in general despre ce ne face fericiti, puternici si cine ne da libertatea (evident, raspunsul a fost Dumnezeu), despre vanzatorii de iluzii, despre pornografie (orice imagine care arata parti ale corpului dezgolite poate fi considerata ca avand o conotatie erotica si este considerata pornografie… vezi aici exemplu reclama de la Kinder Bueno si alte cateva).
A urmat un filmulet intitulat "Robia libertatii" sau ceva de genul asta. In el era prezentata situatia din Africa de Sud. Epidemia de SIDA si alte cateva boli cu transmitere sexuala (imaginile erau destul de explicite, aratau oameni cu niste rani groaznice care, spuneau ei, apareau dupa instalarea SIDA). Unele erau urmarea altor BTS gen gonoree sau herpes, care aveau efecte mult mai puternice asupra oamenilor care aveau deja SIDA. Mai era cineva care se pretindea doctorita in video si care povestea ca un tip aparent sanatos a mers la ea si a fost diagnosticat cu SIDA si cum parea sanatos atunci dar dupa cateva luni ajunsese numai piele si os. Mai ziceau ca prezervativele nu protejeaza impotriva BTS. Mai spuneau ca cresterea incidentei SIDA este cauzata de manipularea sexuala: credem ca putem face sex oricand, oriunde si cu oricine. Apoi ziceau "voluntarii" Provita ca oamenii din Romania au inceput sa se infecteze cu SIDA in anii '90 din cauza folosirii repetate a acelor la vaccinarea oamenilor...
Mai ziceau ca multi oameni isi incep viata sexuala la presiunea grupului de preieteni. De teama sa nu fie exclusi. Mai ziceau sa nu ne incredem in prezervative, nu sunt atat de sigure pe cat vor "ei" sa credem ca sunt. Ca in zilele noastre multi oameni merg la psiholog pentru anumite probleme de ordin psihologic, insa ar fi mai bine sa avem un duhovnic, pentru ca un psiholog nu le poate rezolva. Mai ziceau ca sexul e un capriciu. Ca ar trebui sa invatam sa ne autocontrolam, ne recomanda abstinenta pana la casatorie pentru evitarea contactarii BTS. Nu ziceau ca sexul nu e bun, ci ca trebuie facut cu cap, nu iresponsabil si neaparat numai dupa casatorie. Deasemenea, ziceau ca exista cazuri in care in urma contactului sexual cu mai multi parteneri informatia genetica s-a pastrat si dupa moartea si descompunerea spermatozoizilor si sunt cazuri in care femeia a observat ca copilul avea ochii unuia dintre tipi, parul altuia etc. Femeile au himen ca dovada ca sexul nu trebuie facut la intamplare. Mai ziceau ca nu exista "nu ma pot abtine". Trebuie sa lucram la autocontrol. Apoi ne-au pus niste video-uri cu Pam Stenzel….
Apoi din nou au trecut la prezervative si cum ele nu impiedica sarcina sau transmiterea BTS. Tipul respectiv a si facut o comparatie. A zis ca prezervativele sunt facute din latex si gaurile din latex sunt la fel de mari ca niste usi, iar spermatozoidul este la fel de mare ca un om, deci poate trece prin "usa". Ca virusii care provoaca BTS au cativa microni. Folosirea prezervativelor favorizeaza dezvoltarea sexului ca o dependenta. Ca pornografia da si ea dependenta. Ca vizionarea pornografiei si masturbarea duc la pedofilie si homosexualitate pentru ca oamenii primesc numai placerea sexuala, nu si dragoste, dupa ce termina. Chiar au comparat producatorii de prezervative cu dealerii de droguri. Spuneau ca si producatorii de prezervative au acelasi rol, de a mentine dependenta. Au mai zis si ca numarul sarcinilor si a BTS au crescut de cand se folosesc metode contraceptive.
Apoi am luat o pauza de 10 minute si ce a urmat in partea a doua a fost si mai aberant.
Tipul respectiv, care se pretindea doctor internist, a desenat pe tabla o schema zicand ca dupa parerea lui, Teoria Evolutiei a lui Darwin este o teorie a haosului. Ca exista granite de netrecut intre specii. Ceva cum ca oamenii de stiinta nu au ca dovada a evolutiei un peste cu picioare sau o soparla cu niste aripi intermediare. Deasemenea, ca evolutionistii manipuleaza. A desenat pe tabla ceva ce se dorea a fi craniul lui Lucy. Zicea ca se investesc o groaza de bani in cercetare si ca oamenii de stiinta au numai zece sau cateva zeci de schelete de genul scheletului lui Lucy, care eviden ca nu dovedesc evolutia omului din maimuta, cum pretinde Teoria Evolutiei. Au mai zis ca oamenii de stiinta nu sunt atat de buni in a intelege lumea pe cat cred, dovada ca au descifrat doar 5% din "softul" ovulului si al celulei in general. Au mai zis ca daca Teoria Evolutiei ar fi adevarata atunci fiintele nu ar fi atat de precis construite si ar exista si animale cu 5 picioare sau 3 ochi (fapt care m-a facut sa ma intreb daca au auzit in viata lor despre selectia naturala). Ca Dumnezeu "compileaza softul", il verifica de greseli.
Si acum e acum. Vine o parte care m-a lasat masca. Tipul, cica doctorul, zicea despre cancer ca porneste de la mitocondriile din celule. Acestea au rolul de a ucide celulele dupa ce acestea dau nastere unor celule fiice care sa le inlocuiasca. In cazul celulelor canceroase, celulele mama nu mai mor si continua sa se multiplice creand tumorile. A mai zis ca prin cercetare s-a dovedit ca animalele salbatice au o rata foarte scazuta de aparitie a cancerului, chiar nula in comparatie cu animalele tinute in captivitate. Ne-a dat si un exemplu cu niste maimute tinute in captivitate si hranite cu fructe dulci si care la un moment dat au inceput sa arunce pulpa fructului si sa manance samburele. Dupa cercetari amanuntite s-a dovedit ca samburele acelor fructe (caise si piersici si alte alea zicea el) ar contine vitamina B17, care ar avea un rol in determinarea mitocondriilor sa ucida celula mama. A mai dat si exemplul unui doctor american care avea cancer si a facut toate tratamentele care credea el ca ar vindeca cancerul si nu a reusit (tratamentele conventionale) si cand era pe moarte si-a injectat o supradoza de B17 si dupa ce a zacut inconstient cateva zile, s-a trezit si a observat ca o parte din celulele canceroase disprusera (unde nu stiu, dar mi se pare la fel de plauzibil ca si tipul care era pe moarte si a inceput sa fumeze canabis si a scapat de cancer). Ca oamenii de stiinta se contrazic atunci cand vine vorba despre datarea cu C14. Ca s-a gasit C14 in diamante si ca lumea ar avea sub 100.000 de ani. Ca oamenii de stiinta ne manipuleaza.
Apoi am trecut la anticonceptionale si cum ne reduc numarul de ovulatii de la 12 pe an la 1-2 si deci ne reduc si sansele de concepere de la 12 la 1-2. Desi anterior spunea, cum ziceam, ca numarul de sarcini a crescut de cat se folosesc anticonceptionale... In fine... Cum ne usuca uterul facandu-ne pasibile sa pierdem o eventuala sarcina. Ne-a dat ca exemplu o prietena a lui care ar fi luat anticonceptionale si ar fi facut hepatita din cauza ca acestea ii oprisera menstruatia. Cum tipa respectiva nici acum nu are copii, desi evenimentul respectiv se petrecuse cat timp inca era in liceu. Apoi au zis de sterilet si cum facuse pe cineva sa acumuleze sangele menstrual in uter in loc sa-l elimine.
Tipul respectiv, care se pretindea doctor internist, a desenat pe tabla o schema zicand ca dupa parerea lui, Teoria Evolutiei a lui Darwin este o teorie a haosului. Ca exista granite de netrecut intre specii. Ceva cum ca oamenii de stiinta nu au ca dovada a evolutiei un peste cu picioare sau o soparla cu niste aripi intermediare. Deasemenea, ca evolutionistii manipuleaza. A desenat pe tabla ceva ce se dorea a fi craniul lui Lucy. Zicea ca se investesc o groaza de bani in cercetare si ca oamenii de stiinta au numai zece sau cateva zeci de schelete de genul scheletului lui Lucy, care eviden ca nu dovedesc evolutia omului din maimuta, cum pretinde Teoria Evolutiei. Au mai zis ca oamenii de stiinta nu sunt atat de buni in a intelege lumea pe cat cred, dovada ca au descifrat doar 5% din "softul" ovulului si al celulei in general. Au mai zis ca daca Teoria Evolutiei ar fi adevarata atunci fiintele nu ar fi atat de precis construite si ar exista si animale cu 5 picioare sau 3 ochi (fapt care m-a facut sa ma intreb daca au auzit in viata lor despre selectia naturala). Ca Dumnezeu "compileaza softul", il verifica de greseli.
Si acum e acum. Vine o parte care m-a lasat masca. Tipul, cica doctorul, zicea despre cancer ca porneste de la mitocondriile din celule. Acestea au rolul de a ucide celulele dupa ce acestea dau nastere unor celule fiice care sa le inlocuiasca. In cazul celulelor canceroase, celulele mama nu mai mor si continua sa se multiplice creand tumorile. A mai zis ca prin cercetare s-a dovedit ca animalele salbatice au o rata foarte scazuta de aparitie a cancerului, chiar nula in comparatie cu animalele tinute in captivitate. Ne-a dat si un exemplu cu niste maimute tinute in captivitate si hranite cu fructe dulci si care la un moment dat au inceput sa arunce pulpa fructului si sa manance samburele. Dupa cercetari amanuntite s-a dovedit ca samburele acelor fructe (caise si piersici si alte alea zicea el) ar contine vitamina B17, care ar avea un rol in determinarea mitocondriilor sa ucida celula mama. A mai dat si exemplul unui doctor american care avea cancer si a facut toate tratamentele care credea el ca ar vindeca cancerul si nu a reusit (tratamentele conventionale) si cand era pe moarte si-a injectat o supradoza de B17 si dupa ce a zacut inconstient cateva zile, s-a trezit si a observat ca o parte din celulele canceroase disprusera (unde nu stiu, dar mi se pare la fel de plauzibil ca si tipul care era pe moarte si a inceput sa fumeze canabis si a scapat de cancer). Ca oamenii de stiinta se contrazic atunci cand vine vorba despre datarea cu C14. Ca s-a gasit C14 in diamante si ca lumea ar avea sub 100.000 de ani. Ca oamenii de stiinta ne manipuleaza.
Apoi am trecut la anticonceptionale si cum ne reduc numarul de ovulatii de la 12 pe an la 1-2 si deci ne reduc si sansele de concepere de la 12 la 1-2. Desi anterior spunea, cum ziceam, ca numarul de sarcini a crescut de cat se folosesc anticonceptionale... In fine... Cum ne usuca uterul facandu-ne pasibile sa pierdem o eventuala sarcina. Ne-a dat ca exemplu o prietena a lui care ar fi luat anticonceptionale si ar fi facut hepatita din cauza ca acestea ii oprisera menstruatia. Cum tipa respectiva nici acum nu are copii, desi evenimentul respectiv se petrecuse cat timp inca era in liceu. Apoi au zis de sterilet si cum facuse pe cineva sa acumuleze sangele menstrual in uter in loc sa-l elimine.
Apoi am trecut la avort. Ne-a aratat niste filmulete cu niste avortoni. Majoritatea erau in luma a 3-a dar era si unul in luna a 6-a. Ne-au zis despre avortul salin si despre o australinca, care a facut un astfel de avort si care militeaza acum impotriva avortului. Ne-au aratat niste machete de feti in luna a 3-a (am pus poza) si instrumentarul folosit la avort. Ne-a zis ca exista un video mincinos pe youtube care a fost facut de niste cercetatori si care spune ca nu exista nicio legatura intre cancerul de san si avort, dar ei ne mint, pentru ca exista. A zis ceva cum ca in timpul dezvoltarii sarcinii se produc niste noduli in sani care mai tarziu vor avea rol in aparitia lactatiei, dar care in momentul avortului raman acolo si formeaza noduli cancerosi. Ne-au aratat niste poze cu niste sani infectati care ziceau ei ar fi apartinut unei paciente care venise la spitalul la care lucrau ei. In mare cam asta a fost.
Oricum concluzia a fost ca am pierdut 3 ore degeaba. Cand i-am auzit ce debiteaza am renuntat sa le mai pun intrebari. Nu aveam cu cine vorbi. Am stat si am luat notite ca sa pot sa povestesc totul cat mai in detaliu.
Asta este educatie sexuala pe bani publici, in scolile publice?!
joi, 29 martie 2012
Maria
Maria are putin peste patru ani si este, cum altfel, extrem de precoce si inteligenta - doar este fetitea mea, nu putea fi altfel. :)
Intr-una din serile trecute ne-a vizitat unul dintre prietenii mei. De obicei este destul de reticenta cu persoanele straine (normal...), insa de data asta nu stiu din ce motiv, de baiatul asta i-a placut. Asa ca a avut mai mult curaj sa se apropie de el si sa se joace. Bine, si el este genul mai "copilaros"...
La un moment dat s-a apropiat de el cu o jucarie in mana, a pus-o langa el si apoi a fugit in celalalt colt al camerei. Cu mana la ureche, se prefacea ca vorbeste la telefon:
"Alo, politia? Veniti sa il duceti la inchisoare pentru ca nu a platit jucaria!"
Cand am vazut ce-i poate pielea, nu stiam ce sa fac mai intai: sa ma amuz ori sa ma ingrijorez?
Intr-una din serile trecute ne-a vizitat unul dintre prietenii mei. De obicei este destul de reticenta cu persoanele straine (normal...), insa de data asta nu stiu din ce motiv, de baiatul asta i-a placut. Asa ca a avut mai mult curaj sa se apropie de el si sa se joace. Bine, si el este genul mai "copilaros"...
La un moment dat s-a apropiat de el cu o jucarie in mana, a pus-o langa el si apoi a fugit in celalalt colt al camerei. Cu mana la ureche, se prefacea ca vorbeste la telefon:
"Alo, politia? Veniti sa il duceti la inchisoare pentru ca nu a platit jucaria!"
Cand am vazut ce-i poate pielea, nu stiam ce sa fac mai intai: sa ma amuz ori sa ma ingrijorez?
miercuri, 21 martie 2012
vineri, 2 martie 2012
Scrisoarea deschisa a unui parinte catre ministrul Educatiei
Preluare de pe Hotnews
Cand copilul meu a implinit 1 an si a inceput sa ia jucariile altor copii din parc, i-am explicat (de multe ori) ca nu este frumos sa faca asa ceva, ca acele jucarii nu-i apartin, ca trebuie sa ceara voie copilului respectiv daca vrea sa se joace cu ele si doar daca ii da voie poate sa le ia. I-am spus ca nici lui nu-i place cand alti copii ii smulg jucariile din mana si asa cum vrea ca altii sa-i respecte dreptul de proprietate asupra lor si el trebuie sa faca la fel. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu il priveste ce face si ca il va pedepsi daca mai ia jucariile copiilor, dar nu am facut-o. Totusi, a inteles ca nu e bine si azi cere voie.
Cand alti copii au vrut sa se joace cu jucariile lui si el a refuzat i-am spus (de multe ori) ca e dreptul lui sa nu-i lase pe alti copii sa se joace cu jucariile lui, daca asa simte, dar daca le va da totusi voie se vor putea juca impreuna, vor deveni poate prieteni si va fi mai frumos pentru el sa se joace cu alti copii decat singur sau cu noi, adultii. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu ne cere sa impartim lucrurile cu altii, dar nu am facut-o. Totusi, azi, (aproape) a invatat ca e mai distractiv sa dea jucariile decat sa le tina doar pentru el.
Cand a tipat "Taci din gura" catre bunici, i-am spus ca nu este frumos sa se comporte asa cu adultii si batranii, ca nici lui nu-i place sa-i spunem sa taca din gura si ca poate sa spuna in schimb "Te rog frumos, vorbeste mai incet" sau "Vreau sa ne jucam". I-am spus ca daca vorbeste frumos cu adultii atunci si adultii or sa vorbeasca frumos cu el si or sa fie mai dispusi sa se joace cu el. As fi putut sa-i spun ca Dumnezeu ne cere sa-i ascultam pe batrani si ca daca nu o face il va pedepsi, dar nu am facut asta. Si totusi... ok, inca nu am reusit in totalitate sa il determinam sa-si manifeste dorintele intr-un mod calm si mai putin imperativ, dar suntem pe drumul cel bun.
Cand m-a intrebat de unde sunt copacii i-am povestit ca o samanta mica a cazut dintr-un alt copac pe pamant si daca a nimerit pe sol fertil si umed din acea samanta mica a crescut un copac mare. Apoi am cumparat seminte de flori de la magazin, le-am pus impreuna intr-un borcan cu pamant si ne uitam in fiecare zi la ele cum cresc din ce in ce mai mari. Apoi m-a intrebat de ce nu avem blana ca ursul sau cioc precum rata si i-am explicat (atat cat m-am priceput si cat mai pe intelesul lui) ca animalele au evoluat in functie de nevoile adaptative la mediul in care traiau si de-a lungul a multe generatii s-au adunat mici diferente care la urs au dus la aparitia blanii, iar la rata la aparitia ciocului. Ok, pe asta poate ca nu a inteles-o inca. As fi putut sa-i spun in schimb ca asa le-a facut Dumnezeu pe toate si ca El le-a dat tuturor animalelor ce le trebuie si asta ar fi fost o explicatie usor de inteles pentru el. Nu am ales aceasta explicatie usoara desi stiu ca va trebui sa-i mai explic de sute de ori evolutia pina o va intelege si ca va trebui sa apelez de multe ori la Wikipedia ca sa ies din intrebarile lui incrucisate care imi vor dovedi limita cunoasterii, dar nu cred ca intotdeauna trebuie sa alegem calea mai usoara.
Cand va auzi despre Isus sau va vedea oameni care merg la biserica si ma va intreba despre ele ii voi spune ca unii oameni cred ca Pamantul, plantele, animalele, oamenii, Luna si stelele au fost facute intr-o zi de o fiinta numita Dumnezeu. ii voi spune ca oameni din alte tari cred ca a fost facut de Allah, ca au existat chiar si oameni care credeau ca de fapt Pamantul sta pe spatele unei broaste testoase, si ca de-a lungul anilor oamenii au avut tot felul de credinte in zei pe care le-au schimbat in functie de circumstantele istorice. Ii voi spune ca eu consider aceste credinte eronate si ca atunci cand va fi mai mare va putea sa hotarasca singur daca exista o fiinta care a creat universul sau va alege sa creada in ceea ce o invata fizica, astronomia, chimia si biologia.
Cand va vedea pe strada doi barbati tinandu-se de mana sau cand va vedea doua femei sarutandu-se ii voi spune ca unii oameni aleg sa iubeasca persoane de acelasi sex cu ei si chiar daca noua ni se pare ciudat sau chiar neplacut, trebuie sa nu uitam ca iubirea adulta consimtita este un sentiment frumos si pozitiv si chiar daca nu-l intelegem uneori, trebuie sa-l repsectam.
Cand va auzi la stiri despre un "om de afaceri" care a pacalit mii de oameni furandu-le banii prin vreo "inginerie financiara" as putea sa-i spun ca nu e bine sa faca asta pentru ca Dumnezeu il va trimite in iad si il va baga intr-un cazan cu smoala fierbinte, desi probabil ca ar fi mai simplu sa il conving ca acest comportament este gresit. Ii voi vorbi in schimb despre politie, despre tribunale, despre legi si judecatori, ii voi explica in ce constau privatiunile unei condamnari la inchisoare si ii voi vorbi si de suferinta pe care o simte omul care a fost furat sau inselat. Sper sa fie suficient pentru a il tine pe calea dreapta.
Va veni (oricat de mult mi-as dori ca acest lucru sa nu se intample) si ziua foarte trista in care cineva drag lui va muri. As putea sa-i spun ca moartea nu exista. Ca exista o viata de apoi in care respectiva persoana va continua sa traiasca. Asta ar fi calea usoara. Inca nu stiu ce-i voi spune in acea zi, domnule ministru. Ii voi vorbi poate de medici care incearca sa trateze bolile, ii voi vorbi poate despre cercetatorii care incerca sa prelungeasca viata. Voi avea insa grija ca in acea trista zi sa-i spun adevarul si chiar daca adevarul ii va aduce durere in suflet voi fi alaturi de copilul meu in fiecare faza a acestei dureri pina cand se va impaca cu ea si va gasi loc in mintea sa adevarului ca noi, oamenii, suntem fiinte muritoare.
Sa cresti corect un copil este greu, domnule ministru. Sa-l indrumi pe drumul drept fara amenintari ci doar prin explicatii rationale si prin stimularea empatiei este si mai greu, dar cred ca face parte din meseria de parinte.
Domnule ministru al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Catalin Baba,
In contextul dezbaterii privind Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare, a celor scrise de mine mai sus si in virtutea Articolului nr 29 din CONSTITUTIA ROMANIEI:
Aliniatul 1 - Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
si
Aliniatul 6 - Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
va rog sa dispuneti eliminarea materiei Religie din Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare.
Cand copilul meu a implinit 1 an si a inceput sa ia jucariile altor copii din parc, i-am explicat (de multe ori) ca nu este frumos sa faca asa ceva, ca acele jucarii nu-i apartin, ca trebuie sa ceara voie copilului respectiv daca vrea sa se joace cu ele si doar daca ii da voie poate sa le ia. I-am spus ca nici lui nu-i place cand alti copii ii smulg jucariile din mana si asa cum vrea ca altii sa-i respecte dreptul de proprietate asupra lor si el trebuie sa faca la fel. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu il priveste ce face si ca il va pedepsi daca mai ia jucariile copiilor, dar nu am facut-o. Totusi, a inteles ca nu e bine si azi cere voie.
Cand alti copii au vrut sa se joace cu jucariile lui si el a refuzat i-am spus (de multe ori) ca e dreptul lui sa nu-i lase pe alti copii sa se joace cu jucariile lui, daca asa simte, dar daca le va da totusi voie se vor putea juca impreuna, vor deveni poate prieteni si va fi mai frumos pentru el sa se joace cu alti copii decat singur sau cu noi, adultii. As fi putut sa-i spun in schimb ca Dumnezeu ne cere sa impartim lucrurile cu altii, dar nu am facut-o. Totusi, azi, (aproape) a invatat ca e mai distractiv sa dea jucariile decat sa le tina doar pentru el.
Cand a tipat "Taci din gura" catre bunici, i-am spus ca nu este frumos sa se comporte asa cu adultii si batranii, ca nici lui nu-i place sa-i spunem sa taca din gura si ca poate sa spuna in schimb "Te rog frumos, vorbeste mai incet" sau "Vreau sa ne jucam". I-am spus ca daca vorbeste frumos cu adultii atunci si adultii or sa vorbeasca frumos cu el si or sa fie mai dispusi sa se joace cu el. As fi putut sa-i spun ca Dumnezeu ne cere sa-i ascultam pe batrani si ca daca nu o face il va pedepsi, dar nu am facut asta. Si totusi... ok, inca nu am reusit in totalitate sa il determinam sa-si manifeste dorintele intr-un mod calm si mai putin imperativ, dar suntem pe drumul cel bun.
Cand m-a intrebat de unde sunt copacii i-am povestit ca o samanta mica a cazut dintr-un alt copac pe pamant si daca a nimerit pe sol fertil si umed din acea samanta mica a crescut un copac mare. Apoi am cumparat seminte de flori de la magazin, le-am pus impreuna intr-un borcan cu pamant si ne uitam in fiecare zi la ele cum cresc din ce in ce mai mari. Apoi m-a intrebat de ce nu avem blana ca ursul sau cioc precum rata si i-am explicat (atat cat m-am priceput si cat mai pe intelesul lui) ca animalele au evoluat in functie de nevoile adaptative la mediul in care traiau si de-a lungul a multe generatii s-au adunat mici diferente care la urs au dus la aparitia blanii, iar la rata la aparitia ciocului. Ok, pe asta poate ca nu a inteles-o inca. As fi putut sa-i spun in schimb ca asa le-a facut Dumnezeu pe toate si ca El le-a dat tuturor animalelor ce le trebuie si asta ar fi fost o explicatie usor de inteles pentru el. Nu am ales aceasta explicatie usoara desi stiu ca va trebui sa-i mai explic de sute de ori evolutia pina o va intelege si ca va trebui sa apelez de multe ori la Wikipedia ca sa ies din intrebarile lui incrucisate care imi vor dovedi limita cunoasterii, dar nu cred ca intotdeauna trebuie sa alegem calea mai usoara.
Cand va auzi despre Isus sau va vedea oameni care merg la biserica si ma va intreba despre ele ii voi spune ca unii oameni cred ca Pamantul, plantele, animalele, oamenii, Luna si stelele au fost facute intr-o zi de o fiinta numita Dumnezeu. ii voi spune ca oameni din alte tari cred ca a fost facut de Allah, ca au existat chiar si oameni care credeau ca de fapt Pamantul sta pe spatele unei broaste testoase, si ca de-a lungul anilor oamenii au avut tot felul de credinte in zei pe care le-au schimbat in functie de circumstantele istorice. Ii voi spune ca eu consider aceste credinte eronate si ca atunci cand va fi mai mare va putea sa hotarasca singur daca exista o fiinta care a creat universul sau va alege sa creada in ceea ce o invata fizica, astronomia, chimia si biologia.
Cand va vedea pe strada doi barbati tinandu-se de mana sau cand va vedea doua femei sarutandu-se ii voi spune ca unii oameni aleg sa iubeasca persoane de acelasi sex cu ei si chiar daca noua ni se pare ciudat sau chiar neplacut, trebuie sa nu uitam ca iubirea adulta consimtita este un sentiment frumos si pozitiv si chiar daca nu-l intelegem uneori, trebuie sa-l repsectam.
Cand va auzi la stiri despre un "om de afaceri" care a pacalit mii de oameni furandu-le banii prin vreo "inginerie financiara" as putea sa-i spun ca nu e bine sa faca asta pentru ca Dumnezeu il va trimite in iad si il va baga intr-un cazan cu smoala fierbinte, desi probabil ca ar fi mai simplu sa il conving ca acest comportament este gresit. Ii voi vorbi in schimb despre politie, despre tribunale, despre legi si judecatori, ii voi explica in ce constau privatiunile unei condamnari la inchisoare si ii voi vorbi si de suferinta pe care o simte omul care a fost furat sau inselat. Sper sa fie suficient pentru a il tine pe calea dreapta.
Va veni (oricat de mult mi-as dori ca acest lucru sa nu se intample) si ziua foarte trista in care cineva drag lui va muri. As putea sa-i spun ca moartea nu exista. Ca exista o viata de apoi in care respectiva persoana va continua sa traiasca. Asta ar fi calea usoara. Inca nu stiu ce-i voi spune in acea zi, domnule ministru. Ii voi vorbi poate de medici care incearca sa trateze bolile, ii voi vorbi poate despre cercetatorii care incerca sa prelungeasca viata. Voi avea insa grija ca in acea trista zi sa-i spun adevarul si chiar daca adevarul ii va aduce durere in suflet voi fi alaturi de copilul meu in fiecare faza a acestei dureri pina cand se va impaca cu ea si va gasi loc in mintea sa adevarului ca noi, oamenii, suntem fiinte muritoare.
Sa cresti corect un copil este greu, domnule ministru. Sa-l indrumi pe drumul drept fara amenintari ci doar prin explicatii rationale si prin stimularea empatiei este si mai greu, dar cred ca face parte din meseria de parinte.
Domnule ministru al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Catalin Baba,
In contextul dezbaterii privind Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare, a celor scrise de mine mai sus si in virtutea Articolului nr 29 din CONSTITUTIA ROMANIEI:
Aliniatul 1 - Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
si
Aliniatul 6 - Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
va rog sa dispuneti eliminarea materiei Religie din Curriculumul pentru Clasa Pregatitoare.
joi, 23 februarie 2012
Uniforma scolara
Apropo de discutiie pro si contra uniforma scolara, imi dau si eu cu parerea, ca om care a purtat uniforma pana in clasa a XII-a, cand a venit Revolutia. Vad ca multi considera benefica introducerea uniformei obligatorii pentru toti elevii ca pe o modalitate de a-i "nivela", de a sterge diferentele intre cei care dispun de resurse materiale diferite. Cred ca argumentul poat fi combatut destul de usor: elevii nu se intalnesc doar la scoala, mai ies in parc, la discoteca, la meci, poate chiar si la cate o bere. Acolo diferentele vestimentare vor iesi automat in evidenta si, desi la scoala vor purta aceleasi uniforme, copiii vor fi constienti de diferentele dintre ei. Nu li se poate impune sa poarte tot timpul uniforma... Chiar daca vor veni la scoala in uniforma, nimic nu-i impiedica pe unii sa vina cu BMW-ul, pe altii cu motocicleta si pe altii cu tramvaiul. Unii vor veni cu un sandvis in geanta, unii cu o banana sau o portocala, altii cu nimic. Unii vor fuma in WC tigari scumpe, altii Carpati, altii doar ii vor "tapa" pe unii si pe altii.
Pe de alta parte, eu tin minte ca, in ciuda folosirii uniformelor, diferente se vedeau chiar si atunci, cu tot felul de inovatii si accesorii. Fetele faceau tot felul de artificii pentru ca sarafanul pe care il purtau sa fie cat scurt sau cat mai stramt. Toti aveau aceleasi haine, dar era dierit modul in care fiecare si le purta. Pentru noi renuntarea la uniforme a fost o eliberare; pentru cei de azi, probabil ca ar fi perceputa ca o constrangere inutila.
Este in firea umana nevoia de diferentiere, pe care o vom cauta in ciuda oricaror uniforme ni se vor impune.
Pe de alta parte, ideea de a avea uniforme doar unitatile de invatamant de elita ar putea fi pusa in practica, dar ar trebui ca maxim trei-patru licee sau scoli din tara sa aiba acest drept. Pentru ca fara criterii serioase, am putea ajunge la uniforma Liceului Agricol din Poplaca, cea a Grupului Scolar de Sculeri-Matriteri si cea a Scolii de Ospatari din Ciorogarla. N-ar avea nici un sens. Dar chiar si in cazul scolilor "de elita", purtarea uniformei ar trebui sa fie optionala, nu obligatorie.
Legat de argumentul ca in acest fel elevii vor fi mai preocupati sa invete... Imi aduc aminte ca, pe vremea cand eram elev la liceu si eram obligat sa port uniforma, principala mea preocupare nu era toceala, ci... agatatul. Ma rog, mai si invatam, ca trebuia sa intru la facultate, dar in general mintea mea era la... alte chestii. Uniforma nu are nici o legatura cu invatatul, pentru ca cine vrea sa invete invata si cu uniforma, si cu haine "civile". Cine vrea sa epateze, epateaza si cu uniforma, si cu haine normale.
Singurul lucru pe care il face uniforma este incercarea (nereusita) de a sterge diferentele si de a impune disciplina de tip militar in invatamant. Cred ca este nevoie ca generatiile tinere sa invete sa fie oameni liberi. Sa invete ca pot invata si lucra impreuna chiar daca sunt diferiti. Este chiar educativ sa vada ca nu cel mai bine imbracat are notele cele mai mari, ci cel care se pregateste mai bine.
Asa ca pot spune foarte serios: nu conteaza daca le impunem sa poarte uniforma, adolescentii vor gasi mijloace sa scape de ea.
In concluzie: Jos uniforma! :)
Pe de alta parte, eu tin minte ca, in ciuda folosirii uniformelor, diferente se vedeau chiar si atunci, cu tot felul de inovatii si accesorii. Fetele faceau tot felul de artificii pentru ca sarafanul pe care il purtau sa fie cat scurt sau cat mai stramt. Toti aveau aceleasi haine, dar era dierit modul in care fiecare si le purta. Pentru noi renuntarea la uniforme a fost o eliberare; pentru cei de azi, probabil ca ar fi perceputa ca o constrangere inutila.
Este in firea umana nevoia de diferentiere, pe care o vom cauta in ciuda oricaror uniforme ni se vor impune.
Pe de alta parte, ideea de a avea uniforme doar unitatile de invatamant de elita ar putea fi pusa in practica, dar ar trebui ca maxim trei-patru licee sau scoli din tara sa aiba acest drept. Pentru ca fara criterii serioase, am putea ajunge la uniforma Liceului Agricol din Poplaca, cea a Grupului Scolar de Sculeri-Matriteri si cea a Scolii de Ospatari din Ciorogarla. N-ar avea nici un sens. Dar chiar si in cazul scolilor "de elita", purtarea uniformei ar trebui sa fie optionala, nu obligatorie.
Legat de argumentul ca in acest fel elevii vor fi mai preocupati sa invete... Imi aduc aminte ca, pe vremea cand eram elev la liceu si eram obligat sa port uniforma, principala mea preocupare nu era toceala, ci... agatatul. Ma rog, mai si invatam, ca trebuia sa intru la facultate, dar in general mintea mea era la... alte chestii. Uniforma nu are nici o legatura cu invatatul, pentru ca cine vrea sa invete invata si cu uniforma, si cu haine "civile". Cine vrea sa epateze, epateaza si cu uniforma, si cu haine normale.
Singurul lucru pe care il face uniforma este incercarea (nereusita) de a sterge diferentele si de a impune disciplina de tip militar in invatamant. Cred ca este nevoie ca generatiile tinere sa invete sa fie oameni liberi. Sa invete ca pot invata si lucra impreuna chiar daca sunt diferiti. Este chiar educativ sa vada ca nu cel mai bine imbracat are notele cele mai mari, ci cel care se pregateste mai bine.
Asa ca pot spune foarte serios: nu conteaza daca le impunem sa poarte uniforma, adolescentii vor gasi mijloace sa scape de ea.
In concluzie: Jos uniforma! :)
marți, 21 februarie 2012
Test
Am gasit pe net un test interesant prin care atat ateii cat si credinciosii isi pot verifica cunostintele din biblie si coran:
http://bibleorqurangame.blogspot.com
Eu recunosc, cam trisez: daca gasesc un text pe care il stiu, bifez "biblia", daca nu il stiu, bifez "coran". Si am o rata foarte buna de succes :)
http://bibleorqurangame.blogspot.com
http://bibleorqurangame.blogspot.com
Eu recunosc, cam trisez: daca gasesc un text pe care il stiu, bifez "biblia", daca nu il stiu, bifez "coran". Si am o rata foarte buna de succes :)
http://bibleorqurangame.blogspot.com
marți, 13 decembrie 2011
Mos Craciun
Să ne imaginăm o lume fără Moş Crăciun.
Atenţie, nu o lume SF lipsită de sensibilitate, în care părinţii sunt cyborgi fără fantezie şi fără sentimente. Vorbesc despre o lume normală, ca a noastră, cu părinţi iubitori şi sensibili, care fac cadouri copiilor cu diverse ocazii (ba chiar şi aşa, pur şi simplu, din dragoste, fără vreo ocazie specială). O lume în care părinţii şi bunicii spun copiilor basme minunate şi poveşti fantastice, stimulându-le imaginaţia. Exact ca în lumea noastră. Singura diferenţă este că în lumea aceasta imaginară, în seara de 24 decembrie adulţii spun copiilor „Iată, cadourile astea frumoase sunt de la părinţii tăi, care te iubesc!” în loc de „Iată, cadourile astea sunt de la un bătrân care locuieşte la Polul Nord!”
Cu ce ar fi mai urâtă lumea aceasta decât lumea noastră reală? Ce i-ar lipsi? De ce ar fi văduviţi copiii acelei lumi?
Să vedem:
1. Pe la 6-8 ani, copiii nu vor suferi deziluzia aflării adevărului despre Moş Crăciun. (O deziluzie minoră, dar cu ce-i mai bună prezenţa decât absenţa ei?)
2. Fundamentele eticii se clădesc la copil pe altceva decât pe socoteala „Dacă eşti cuminte, Moşu' îţi aduce cadouri! Dacă nu, nu!” -- posibil pe respectul pentru părinţi, pentru reguli etc.
3. Părinţii nu-şi mint copiii. Puţin mai puţină minciună pe lume...
4. Părinţii nu-şi batjocoresc copiii: a-i induce în eroare, fabricând indicii false (urme pe zăpadă, funingine pe lângă horn, paharul de lapte gol, prăjiturica mâncată, cadourile sub brad etc. -- toate prezentate drept „dovezi”) şi mergând adeseori chiar până la deghizare fizică, înseamnă a-i incapacita cognitiv în mod deliberat. Aceasta este o batjocură. Scopul pare a fi amuzamentul pe seama credulităţii copilului, incapabil să vadă prin ţesătura de minciuni urzită de adulţi. E ca şi cum i-ai pune piedică doar ca să te amuzi „Ia uite cât de scump e, cum cade!”... E josnic şi degradant.
5. Există premisele unei încrederi mai temeinice a copiilor în părinţii lor (şi după vârsta de 8 ani) -- când afli că ai fost victima unei farse, a unei mistificări elaborate, parcă nu mai poţi avea aceeaşi încredere ca înainte în autorii minciunii, nu? (Tendinţa poate fi subtilă, neconştientizată.)
Voi, ca adulţi, cum v-aţi simţi aflând că ideea unui personaj îmbrăcat în albastru, cu şapcă şi geantă, responsabil de aducerea scrisorilor, e o farsă a rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor, care v-au minţit până acum înscenând fiecare „întâlnire cu poştaşul” şi păcălindu-vă cu tot felul de indicii fabricate? Cum ar fi afectată încrederea voastră faţă de soţ/soţie/prieten/prietenă ştiind că au participat la această minciună -- ba chiar au fost principalii regizori ai ei? Câtă greutate ar avea argumentul „Dar erai aşa de drăguţ, cum credeai tu că vine poştaşul...”?
6. Încrederea copilului în propria judecată nu intră în conflict cu autoritatea adulţilor (care adeseori susţin minciuna existenţei lui Moş Crăciun şi după ce inteligenţa copilului începe să-i spună că nu-i aşa).
Cam asta ar avea de pierdut copiii din lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun... Aşa, la o primă vedere.
Mie mi se pare o lume preferabilă lumii noastre.
Precizare: În lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun nu lipseşte povestea lui Moş Crăciun. Tuturor copiilor li se spune basmul cu Moşul de la Polul Nord, cu sanie şi reni, care face Hohohooo! şi aduce cadouri copiilor cuminţi... Dar -- ca şi în cazurile Albă-ca-Zăpada, Cenuşăreasa, Făt Frumos, Harap Alb etc. -- totul rămâne la nivelul de poveste, de imaginar, copiilor neservindu-li-se „indicii” cu privire la existenţa reală a personajului. Fantezia are rolul ei, nimeni nu vrea s-o alunge sau s-o limiteze; este loc în lumea aceasta pe care vi-o propun chiar de scenete în care un adult se costumează în Moş Crăciun, ţine copii pe genunchi, le ascultă poeziile şi le împarte cadouri. Nu-i nicio problemă atâta timp cât nimeni nu încearcă să vândă reprezentaţia aceasta drept realitate.
Un ultim argument: Să ne imaginăm o lume în care Guvernul a hotărât să împartă în fiecare an cadouri copiilor. Practic, părinţii se prezintă la ghişee special amenajate şi, pe baza buletinului de identitate, ridică pachetele cu cadouri pe care le duc apoi acasă copiilor. Cetăţenii au inventat o poveste în spatele acestei realităţi -- le spun copiilor că aceste cadouri vin de la un Moş ce locuieşte la Polul Nord. Dar la un moment dat cineva vine cu o altă propunere: În loc de povestea cu Moşul, haideţi să-i minţim pe copii că aceste cadouri vin de la părinţi.
Gândiţi-vă, dintre cele două minciuni, care este mai benefică emoţional pentru copil?
După ce aţi analizat şi-aţi comparat cele două variante şi v-aţi convins că a doua este superioară chiar şi privită ca o minciună (abstracţie deci făcând de adevăr), vin şi vă spun: ei bine, în plus aceasta mai este şi adevărată!
Eu unul m-am simţit extrem de inconfortabil cu ideea de a-mi minţi fetiţa de doi ani cu privire la existenţa lui Moş Crăciun. Asta se întâmpla anul trecut. Acum, când are aproape trei ani, mi-am dat seama că nu pot efectiv face chestia asta: mi se pare degradant pentru mine şi jignitor pentru ea. Nu pot să-i joc farsa aceasta -- mai ales unei persoane de a cărei formare mentală şi intelectuală sunt răspunzător! Aşa că anul acesta am chemat-o să asiste la costumarea lui Moş Crăciun, ca să ştie că personajul nu e vreun străin. Şi nu s-a întâmplat nicio catastrofă, tot show-ul a decurs normal (după părerea mea).
Voi ce părere aveţi?
Este imoral să-ţi minţi copilul (de orice vârstă) cu privire la existenţa lui Moş Crăciun?
Preluare de aici
Atenţie, nu o lume SF lipsită de sensibilitate, în care părinţii sunt cyborgi fără fantezie şi fără sentimente. Vorbesc despre o lume normală, ca a noastră, cu părinţi iubitori şi sensibili, care fac cadouri copiilor cu diverse ocazii (ba chiar şi aşa, pur şi simplu, din dragoste, fără vreo ocazie specială). O lume în care părinţii şi bunicii spun copiilor basme minunate şi poveşti fantastice, stimulându-le imaginaţia. Exact ca în lumea noastră. Singura diferenţă este că în lumea aceasta imaginară, în seara de 24 decembrie adulţii spun copiilor „Iată, cadourile astea frumoase sunt de la părinţii tăi, care te iubesc!” în loc de „Iată, cadourile astea sunt de la un bătrân care locuieşte la Polul Nord!”
Cu ce ar fi mai urâtă lumea aceasta decât lumea noastră reală? Ce i-ar lipsi? De ce ar fi văduviţi copiii acelei lumi?
Să vedem:
1. Pe la 6-8 ani, copiii nu vor suferi deziluzia aflării adevărului despre Moş Crăciun. (O deziluzie minoră, dar cu ce-i mai bună prezenţa decât absenţa ei?)
2. Fundamentele eticii se clădesc la copil pe altceva decât pe socoteala „Dacă eşti cuminte, Moşu' îţi aduce cadouri! Dacă nu, nu!” -- posibil pe respectul pentru părinţi, pentru reguli etc.
3. Părinţii nu-şi mint copiii. Puţin mai puţină minciună pe lume...
4. Părinţii nu-şi batjocoresc copiii: a-i induce în eroare, fabricând indicii false (urme pe zăpadă, funingine pe lângă horn, paharul de lapte gol, prăjiturica mâncată, cadourile sub brad etc. -- toate prezentate drept „dovezi”) şi mergând adeseori chiar până la deghizare fizică, înseamnă a-i incapacita cognitiv în mod deliberat. Aceasta este o batjocură. Scopul pare a fi amuzamentul pe seama credulităţii copilului, incapabil să vadă prin ţesătura de minciuni urzită de adulţi. E ca şi cum i-ai pune piedică doar ca să te amuzi „Ia uite cât de scump e, cum cade!”... E josnic şi degradant.
5. Există premisele unei încrederi mai temeinice a copiilor în părinţii lor (şi după vârsta de 8 ani) -- când afli că ai fost victima unei farse, a unei mistificări elaborate, parcă nu mai poţi avea aceeaşi încredere ca înainte în autorii minciunii, nu? (Tendinţa poate fi subtilă, neconştientizată.)
Voi, ca adulţi, cum v-aţi simţi aflând că ideea unui personaj îmbrăcat în albastru, cu şapcă şi geantă, responsabil de aducerea scrisorilor, e o farsă a rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor, care v-au minţit până acum înscenând fiecare „întâlnire cu poştaşul” şi păcălindu-vă cu tot felul de indicii fabricate? Cum ar fi afectată încrederea voastră faţă de soţ/soţie/prieten/prietenă ştiind că au participat la această minciună -- ba chiar au fost principalii regizori ai ei? Câtă greutate ar avea argumentul „Dar erai aşa de drăguţ, cum credeai tu că vine poştaşul...”?
6. Încrederea copilului în propria judecată nu intră în conflict cu autoritatea adulţilor (care adeseori susţin minciuna existenţei lui Moş Crăciun şi după ce inteligenţa copilului începe să-i spună că nu-i aşa).
Cam asta ar avea de pierdut copiii din lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun... Aşa, la o primă vedere.
Mie mi se pare o lume preferabilă lumii noastre.
Precizare: În lumea imaginară fără-de-Moş-Crăciun nu lipseşte povestea lui Moş Crăciun. Tuturor copiilor li se spune basmul cu Moşul de la Polul Nord, cu sanie şi reni, care face Hohohooo! şi aduce cadouri copiilor cuminţi... Dar -- ca şi în cazurile Albă-ca-Zăpada, Cenuşăreasa, Făt Frumos, Harap Alb etc. -- totul rămâne la nivelul de poveste, de imaginar, copiilor neservindu-li-se „indicii” cu privire la existenţa reală a personajului. Fantezia are rolul ei, nimeni nu vrea s-o alunge sau s-o limiteze; este loc în lumea aceasta pe care vi-o propun chiar de scenete în care un adult se costumează în Moş Crăciun, ţine copii pe genunchi, le ascultă poeziile şi le împarte cadouri. Nu-i nicio problemă atâta timp cât nimeni nu încearcă să vândă reprezentaţia aceasta drept realitate.
Un ultim argument: Să ne imaginăm o lume în care Guvernul a hotărât să împartă în fiecare an cadouri copiilor. Practic, părinţii se prezintă la ghişee special amenajate şi, pe baza buletinului de identitate, ridică pachetele cu cadouri pe care le duc apoi acasă copiilor. Cetăţenii au inventat o poveste în spatele acestei realităţi -- le spun copiilor că aceste cadouri vin de la un Moş ce locuieşte la Polul Nord. Dar la un moment dat cineva vine cu o altă propunere: În loc de povestea cu Moşul, haideţi să-i minţim pe copii că aceste cadouri vin de la părinţi.
Gândiţi-vă, dintre cele două minciuni, care este mai benefică emoţional pentru copil?
După ce aţi analizat şi-aţi comparat cele două variante şi v-aţi convins că a doua este superioară chiar şi privită ca o minciună (abstracţie deci făcând de adevăr), vin şi vă spun: ei bine, în plus aceasta mai este şi adevărată!
Eu unul m-am simţit extrem de inconfortabil cu ideea de a-mi minţi fetiţa de doi ani cu privire la existenţa lui Moş Crăciun. Asta se întâmpla anul trecut. Acum, când are aproape trei ani, mi-am dat seama că nu pot efectiv face chestia asta: mi se pare degradant pentru mine şi jignitor pentru ea. Nu pot să-i joc farsa aceasta -- mai ales unei persoane de a cărei formare mentală şi intelectuală sunt răspunzător! Aşa că anul acesta am chemat-o să asiste la costumarea lui Moş Crăciun, ca să ştie că personajul nu e vreun străin. Şi nu s-a întâmplat nicio catastrofă, tot show-ul a decurs normal (după părerea mea).
Voi ce părere aveţi?
Este imoral să-ţi minţi copilul (de orice vârstă) cu privire la existenţa lui Moş Crăciun?
Preluare de aici
joi, 10 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)