"Secretul" aprinderii "miraculoase" a lumanilor, la Ierusalim, in noapte de paste:
PS: Din motive personale, acest blog va lua o pauza - probabil una destul de lunga.
luni, 18 aprilie 2011
luni, 7 martie 2011
luni, 21 februarie 2011
Maicute de la Manastirea Petru Voda ii canta lui Justin Parvu "Sfinta tinerete legionara"
Maicile de la manastirea Petru Voda ii canta "parintelui" Justin Parvu la implinirea a 92 de ani:
Si:
Si:
marți, 8 februarie 2011
Mintea femeilor, mintea barbatilor
O conferinta excelenta despre diferentele svolutive care fac creierele noastre, ale femeilor si ale barbatilor, sa functioneze diferit.
Prima parte
Partea a doua
Partea a treia
Ultima parte
Prima parte
Partea a doua
Partea a treia
Ultima parte
joi, 6 ianuarie 2011
Inca unul
Inca un parc este mutilat prin constructia unei biserici. Realitatea anunta ca:
O nouă biserică va fi construită anul acesta în sectorul 4 în parcul Lumea Copiilor, unde pe durata verii va funcţiona şi Casa de Căsătorii.
La iniţiativa şi prin implicarea directă a primarului sectorului 4, Cristian Popescu - Piedone, s-a reuşit colectarea sumelor necesare pentru construcţia unei biserici noi în parcul Lumea Copiilor, exclusiv din resurse extrabugetare (nm: macar atat...).
Banii pentru ridicarea bisericii provin de la comunitatea oamenilor de afaceri din sectorul 4, care are o contribuţie de 90%, iar restul de la enoriaşi. (adica oamenii de afaceri nu sunt enoriasi, pe ei i-a santajat probabil Piedone, marca banu' la biserica mea, ori pun controalele pe tine)
luni, 3 ianuarie 2011
Cioara Mariana
Fetita mea (am mentionat-o intr-o postare precedenta) are obiceiul de a se culca impreuna cu una (sau, de multe ori, doua) dintre papusile ei.
De fapt nu ea se culca, ci le culca pe papusi, si in acest timp, intamplator, o fura si pe ea somnul... Ea este mare (are deja doi ani si zece luni, o adevarata domnisoara) si nu vrea sa doarma, ci sa se joace.
Si cum o papusa adoarme ce mai bine atunci cand i se canta ceva, mereu dupa ce o pun la culcare si ii inchid usa aud din camera fetitei un recital intreg (poate dura si o ora) in care ii canta si ii recita papusei ori papusilor cam tot ce-i trece prin cap, cantece, poeziile pe care le stie, ba uneori chiar le invata sa numere ori sa se poarte... Uneori le tine si cate o lectie de engleza... Ce mai, face un adevarat spectacol.
Intr-una dintre dupa-amiezile trecute, dupa ce a ajuns la culcare (evident, cu papusile) o aud prin usa cantand:
Apoi o aud fredonand ceva ce auzise putin mai devreme, gasisem pe youtube corul Madrigal:
Dupa care face o pauza (probabil uitase continuarea) si schimba registrul, trece la ceva de sezon. Unii membri ai familiei care impartasesc credinta crestina i-au cantat colindul Steaua, i-a placut linia melodica, asa ca l-a retinut si a inceput sa-l cante si ea, dar pe post de cantec de leagan pentru papusi:
Insa cuvantul "fecioara" ii creaza dificultati. Nu stie ce inseamna, nu i-a explicat inca nimeni. Nici nu face parte dintre cuvintele pe care este obisnuita sa le auda. Asa ca nici macar nu a inteles ca "fecioara" este un cuvant aparte... Continuarea cantecului, asa cum l-a inteles ea:
De fapt nu ea se culca, ci le culca pe papusi, si in acest timp, intamplator, o fura si pe ea somnul... Ea este mare (are deja doi ani si zece luni, o adevarata domnisoara) si nu vrea sa doarma, ci sa se joace.
Si cum o papusa adoarme ce mai bine atunci cand i se canta ceva, mereu dupa ce o pun la culcare si ii inchid usa aud din camera fetitei un recital intreg (poate dura si o ora) in care ii canta si ii recita papusei ori papusilor cam tot ce-i trece prin cap, cantece, poeziile pe care le stie, ba uneori chiar le invata sa numere ori sa se poarte... Uneori le tine si cate o lectie de engleza... Ce mai, face un adevarat spectacol.
Intr-una dintre dupa-amiezile trecute, dupa ce a ajuns la culcare (evident, cu papusile) o aud prin usa cantand:
Melc, melc,
Codobelc
Scoate coalne boulesti
Si te du la balta
Si bea apa calda
Si te du la Dunale
Si bea apa tulbule
Si te suie pe bustean
Si mananca leustean
Apoi o aud fredonand ceva ce auzise putin mai devreme, gasisem pe youtube corul Madrigal:
Seala pe deal buciumul suna cu jaaaaaaaaaale....
Dupa care face o pauza (probabil uitase continuarea) si schimba registrul, trece la ceva de sezon. Unii membri ai familiei care impartasesc credinta crestina i-au cantat colindul Steaua, i-a placut linia melodica, asa ca l-a retinut si a inceput sa-l cante si ea, dar pe post de cantec de leagan pentru papusi:
Steaua sus lasaleAici are o mica ezitare. Urma, evident, Fecioara Maria naste pe mesia
Ca o taina mare
Steaua stlaluceste
Si lumii vesteste
Si lumii vesteste
Ca astazi culata
Pleanevinovata....
Insa cuvantul "fecioara" ii creaza dificultati. Nu stie ce inseamna, nu i-a explicat inca nimeni. Nici nu face parte dintre cuvintele pe care este obisnuita sa le auda. Asa ca nici macar nu a inteles ca "fecioara" este un cuvant aparte... Continuarea cantecului, asa cum l-a inteles ea:
Cioala Maliana
Naste pe hamsia
Naste pe hamsia...
luni, 20 decembrie 2010
Sfantul Valentin
Stiu ca se apropie craciunul, dar n-am chef deocamdata sa scriu despre Sf. Nicolae. Poate intr-una din zilele urmatoare.
Asa ca o sa scriu putin despre Sf Valentin, care este celebrat de crestinatatea occidentala (mai nou si de orientali, dar neoficial, nu este trecut in calendar, ori chiar de musulmani :) ) prin februarie. Prilej pentru ca unele domnite sa astepte sa fie bagate in seama mai mult decat merita (detalii pe alt blog)
Sa vedem ce care este realitatea cu privire la acest asa-zis sfant.
Faunus Lupercalus
O prima incursiune in timp, ne transporta in Roma antica. In fiecare an, la 15 februarie, aici se sarbatoreau Lupercaliile, inchinate zeului fecunditatii, pastorilor si turmelor sale, pe numele sau de divinitate - Faunus Lupercalus. Era o sarbatoare pagana, un ritual de purificare, savarsit la sfarsitul fiecarui an calendaristic, caci anul urmator incepea doar peste cateva zile: la 1 martie.
In aceasta zi, preotii sacrificau un tap in grota care se credea ca adapostise lupoaica ce alaptase pe fondatorii Romei, Romulus si Remus. Grota este localizata pe muntele Palatin, una din cele sapte coline ale Cetatii Eterne. Cu singele animalului ucis, erau unsi - in cadrul unui ceremonial simbolizand purificarea pastorilor - tinerii proveniti din famiile nobile.
Urma partea cea mai dinamica a petrecerii. Preoti si tineri, deghizati in pieile animalelor sacrificate porneau intr-o cursa nebuna pe ulitele stramte al orasului, sfichiuind cu bice formate din pieile acelorasi dobitoace pe oricine il intalneau in cale. Nimeni nu se ferea, deoarece superstitiile ii indemnau pe romani sa creada ca orice contact de acest fel este de bun augur. Mai cu seama femeile se inghesuiau sa fie biciuite, asteptandu-se dupa aceea sa aiba o sarcina si o nastere usoare. Finalul zilei era incheiat de o petrecere si o masa copioasa, unde se formau si viitoarele cupluri de indragostiti.
Papa Gelasiu I
Ne aflam la sfarsitul secolului al V-lea. Pe tronul Sfatului Scaun se suise, din anul 492, africanul Gelasiu. Desi timpurile s-au schimbat, iar crestinismul si-a impus autoritatea, Lupercaliile se sarbatoresc cu acelasi entuziasm, ca si altadata. O distractie pagana intr-o lume majoritar crestina era prea mult pentru intaiul slujitor la Bisericii.
Papa nu putea ramane indiferent. Ii trimite o scrisoare senatorului Andromacus, cunoscut pentru atasamentul sau fata de Lupercalii, in care denunta comportamentul imoral manifestat in timpul petrecerii, ia in deradere superstitiile celor care isi pun speranta in demoni ca sa le schimbe soarta in bine si - tot in bataie de joc - se intreaba de ce zeul nu i-a putut feri de epidemiile care facusera ravagii in urma cu cativa ani (bine, omitea sa spuna de ce Dumnezeul caruia i se inchina el nu a facut acest gest).
Nu interzice, totusi, sarbatoarea pagana, dar instituie in ziua de 14 februarie sarbatoarea Sfantului Valentin, cu intentia vadita de a o contracara pe prima. Izvoarele istorice uita sa consemneze si cine fusese in viata lumeasca cel santificat, cel care si-a consacrat viata protejarii indragostitilor, daca a existat si in realitate acel cineva.
Misteriosul Sf. Valentin
Nici biserica, nici istoria n-au putut sa se puna de acord in acesta privinta, desi nu mai putin de sapte sfinti cu acest nume sunt sarbatoriti in aceeasi zi de 14 februarie. Identitatea lumeasca a Sfatului Valentin, patronul dragostei, ramane o enigma. Toti sapte isi disputa aceasta identitate.
Primul ar fi un preot roman din secolul al III-lea, cu vreo doua secole inainte ca Papa Gelasiu I sa ocupe Sfantul Scaun. Imparat era un personaj obscur, care a domnit doar doi ani, dar a avut timp sa faca destul rau semenilor sai. Se nume Claudiu al II-lea Goticul. Pe cand era angajat intr-o sangeroasa campanie militara, acestuia i-a venit ideea sa interzica barbatilor sa se casatoreasca, sub pretextul menajarii fortelor de excesele unei vieti de familie prea tumultuoase.
Preotul Valentin sfideaza vointa imperiala si continua sa dea binecuvantarea celor care vor sa-si uneasca destinele. Este divulgat, prins si inchis. In temnita, o cunoste pe Leonora, fata oarba a paznicului sau. Ii reda vederea, iar aceasta il ingrijeste pana in momentul executiei. Atunci, el ii scrie un biletel, semnat „Al tau Valentin”, gest despre care se spune ca ar sta la originea obiceiului de a se trimite scrisori de dragoste in aceasta zi.
Pana aici, lucrurile par simple.
Se complica, atunci cand intra in scena ceilalti sfinti, pe care contemporanii lor incep sa-i confunde intre ei. Mai ales, ca poarta toti acelasi nume. Un al doilea dintre ei a trait cam in acelasi timp. Era tot preot si a ajuns gratie calitatilor sale episcop de Terni. Dintre talentele pe care le avea, cel mai impresionant era, cica, capacitatea de a insanatosi oamenii.
Chemat la Roma de filosoful Craton pentru a-i ingriji fiul, episcopul se converteste la crestinism, pas care l-a costat viata. Prefectul Romei, un anume Placid, il condamna la moarte sub pretextul ca s-a pus in slujba crestinilor. Valentin este decapitat si, printr-o logica inexplicabila, este retinut de biserica, tot ca protector al indragostitilor.
Nemtii sarbatoresc si ei, si tot la 14 februarie, un Sfant Valentin al lor, desigur preot si, desigur, aparator al iubirii. Acesta ar fi construit o biserica si un asezamant pentru sarmani, dedicandu-si viata ingrijirii epilepticilor. Memoria populara il considera (oare din acest motiv?) protector al indragostitilor. Cam asa stau lucrurile si cu ceilalti patru sfinti Valentin. Inflatia de ”protectori” ai dragostei nu putea avea decat un singur rezultat: sa arunce sarbatoarea intr-un con de umbra.
Abia tarziu, in Evul Mediu, ziua Sfantului Valentin isi regaseste vechea vocatie din antichitate si revine in atentie. In fiecare an, de 14 februarie, deci cam pe la sfarsitul iernii, apare obiceiul sa se traga la sorti perechile care se formeaza pentru a porni la vanatoarea rozatoarelor pe camp. Este in felul sau un joc, o ”loterie” a dragostei, asemanatoare cu cea de pe vremea Lupercaliilor. Perechi-perechi, multimea se avanta, inarmata cu torte, in cautarea soarecilor si cartitelor. „Valentin” se numeau baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca cate o fata in aceasta escapada, care avea si partea ei romantica.
Valentin fara Valentina nu se poate
Pentru ca exista si o Valentina, care vine din insulele britanice. Numele semnifica insusi mesajul de dragoste trimis persoanei iubite. Chaucer il pomeneste in scrierile sale, iar Charles d'Orleans, prizonier timp de 25 de ani la curtea Angliei, il aduce ca obicei pe pamant francez, odata cu eliberarea sa.
Abia in 1496, ziua de Sf. Valentin este aleasa oficial, tot in Franta, ca zi a indragostitilor. Probabil, in semn de omagiu adus primului dintre sfintii pomeniti, cel care i-a redat vederea sarmanei Leonora.
In decursul secolului care urmeaza, sarbatoarea se raspandeste apoi in toata Europa, ajungand incet-incet la faima de astazi.
Asa ca o sa scriu putin despre Sf Valentin, care este celebrat de crestinatatea occidentala (mai nou si de orientali, dar neoficial, nu este trecut in calendar, ori chiar de musulmani :) ) prin februarie. Prilej pentru ca unele domnite sa astepte sa fie bagate in seama mai mult decat merita (detalii pe alt blog)
Sa vedem ce care este realitatea cu privire la acest asa-zis sfant.
Faunus Lupercalus
O prima incursiune in timp, ne transporta in Roma antica. In fiecare an, la 15 februarie, aici se sarbatoreau Lupercaliile, inchinate zeului fecunditatii, pastorilor si turmelor sale, pe numele sau de divinitate - Faunus Lupercalus. Era o sarbatoare pagana, un ritual de purificare, savarsit la sfarsitul fiecarui an calendaristic, caci anul urmator incepea doar peste cateva zile: la 1 martie.
In aceasta zi, preotii sacrificau un tap in grota care se credea ca adapostise lupoaica ce alaptase pe fondatorii Romei, Romulus si Remus. Grota este localizata pe muntele Palatin, una din cele sapte coline ale Cetatii Eterne. Cu singele animalului ucis, erau unsi - in cadrul unui ceremonial simbolizand purificarea pastorilor - tinerii proveniti din famiile nobile.
Urma partea cea mai dinamica a petrecerii. Preoti si tineri, deghizati in pieile animalelor sacrificate porneau intr-o cursa nebuna pe ulitele stramte al orasului, sfichiuind cu bice formate din pieile acelorasi dobitoace pe oricine il intalneau in cale. Nimeni nu se ferea, deoarece superstitiile ii indemnau pe romani sa creada ca orice contact de acest fel este de bun augur. Mai cu seama femeile se inghesuiau sa fie biciuite, asteptandu-se dupa aceea sa aiba o sarcina si o nastere usoare. Finalul zilei era incheiat de o petrecere si o masa copioasa, unde se formau si viitoarele cupluri de indragostiti.
Papa Gelasiu I
Ne aflam la sfarsitul secolului al V-lea. Pe tronul Sfatului Scaun se suise, din anul 492, africanul Gelasiu. Desi timpurile s-au schimbat, iar crestinismul si-a impus autoritatea, Lupercaliile se sarbatoresc cu acelasi entuziasm, ca si altadata. O distractie pagana intr-o lume majoritar crestina era prea mult pentru intaiul slujitor la Bisericii.
Papa nu putea ramane indiferent. Ii trimite o scrisoare senatorului Andromacus, cunoscut pentru atasamentul sau fata de Lupercalii, in care denunta comportamentul imoral manifestat in timpul petrecerii, ia in deradere superstitiile celor care isi pun speranta in demoni ca sa le schimbe soarta in bine si - tot in bataie de joc - se intreaba de ce zeul nu i-a putut feri de epidemiile care facusera ravagii in urma cu cativa ani (bine, omitea sa spuna de ce Dumnezeul caruia i se inchina el nu a facut acest gest).
Nu interzice, totusi, sarbatoarea pagana, dar instituie in ziua de 14 februarie sarbatoarea Sfantului Valentin, cu intentia vadita de a o contracara pe prima. Izvoarele istorice uita sa consemneze si cine fusese in viata lumeasca cel santificat, cel care si-a consacrat viata protejarii indragostitilor, daca a existat si in realitate acel cineva.
Misteriosul Sf. Valentin
Nici biserica, nici istoria n-au putut sa se puna de acord in acesta privinta, desi nu mai putin de sapte sfinti cu acest nume sunt sarbatoriti in aceeasi zi de 14 februarie. Identitatea lumeasca a Sfatului Valentin, patronul dragostei, ramane o enigma. Toti sapte isi disputa aceasta identitate.
Primul ar fi un preot roman din secolul al III-lea, cu vreo doua secole inainte ca Papa Gelasiu I sa ocupe Sfantul Scaun. Imparat era un personaj obscur, care a domnit doar doi ani, dar a avut timp sa faca destul rau semenilor sai. Se nume Claudiu al II-lea Goticul. Pe cand era angajat intr-o sangeroasa campanie militara, acestuia i-a venit ideea sa interzica barbatilor sa se casatoreasca, sub pretextul menajarii fortelor de excesele unei vieti de familie prea tumultuoase.
Preotul Valentin sfideaza vointa imperiala si continua sa dea binecuvantarea celor care vor sa-si uneasca destinele. Este divulgat, prins si inchis. In temnita, o cunoste pe Leonora, fata oarba a paznicului sau. Ii reda vederea, iar aceasta il ingrijeste pana in momentul executiei. Atunci, el ii scrie un biletel, semnat „Al tau Valentin”, gest despre care se spune ca ar sta la originea obiceiului de a se trimite scrisori de dragoste in aceasta zi.
Pana aici, lucrurile par simple.
Se complica, atunci cand intra in scena ceilalti sfinti, pe care contemporanii lor incep sa-i confunde intre ei. Mai ales, ca poarta toti acelasi nume. Un al doilea dintre ei a trait cam in acelasi timp. Era tot preot si a ajuns gratie calitatilor sale episcop de Terni. Dintre talentele pe care le avea, cel mai impresionant era, cica, capacitatea de a insanatosi oamenii.
Chemat la Roma de filosoful Craton pentru a-i ingriji fiul, episcopul se converteste la crestinism, pas care l-a costat viata. Prefectul Romei, un anume Placid, il condamna la moarte sub pretextul ca s-a pus in slujba crestinilor. Valentin este decapitat si, printr-o logica inexplicabila, este retinut de biserica, tot ca protector al indragostitilor.
Nemtii sarbatoresc si ei, si tot la 14 februarie, un Sfant Valentin al lor, desigur preot si, desigur, aparator al iubirii. Acesta ar fi construit o biserica si un asezamant pentru sarmani, dedicandu-si viata ingrijirii epilepticilor. Memoria populara il considera (oare din acest motiv?) protector al indragostitilor. Cam asa stau lucrurile si cu ceilalti patru sfinti Valentin. Inflatia de ”protectori” ai dragostei nu putea avea decat un singur rezultat: sa arunce sarbatoarea intr-un con de umbra.
Abia tarziu, in Evul Mediu, ziua Sfantului Valentin isi regaseste vechea vocatie din antichitate si revine in atentie. In fiecare an, de 14 februarie, deci cam pe la sfarsitul iernii, apare obiceiul sa se traga la sorti perechile care se formeaza pentru a porni la vanatoarea rozatoarelor pe camp. Este in felul sau un joc, o ”loterie” a dragostei, asemanatoare cu cea de pe vremea Lupercaliilor. Perechi-perechi, multimea se avanta, inarmata cu torte, in cautarea soarecilor si cartitelor. „Valentin” se numeau baietii pe care sortii i-au ales sa insoteasca cate o fata in aceasta escapada, care avea si partea ei romantica.
Valentin fara Valentina nu se poate
Pentru ca exista si o Valentina, care vine din insulele britanice. Numele semnifica insusi mesajul de dragoste trimis persoanei iubite. Chaucer il pomeneste in scrierile sale, iar Charles d'Orleans, prizonier timp de 25 de ani la curtea Angliei, il aduce ca obicei pe pamant francez, odata cu eliberarea sa.
Abia in 1496, ziua de Sf. Valentin este aleasa oficial, tot in Franta, ca zi a indragostitilor. Probabil, in semn de omagiu adus primului dintre sfintii pomeniti, cel care i-a redat vederea sarmanei Leonora.
In decursul secolului care urmeaza, sarbatoarea se raspandeste apoi in toata Europa, ajungand incet-incet la faima de astazi.
vineri, 10 decembrie 2010
marți, 16 noiembrie 2010
luni, 1 noiembrie 2010
Bona
Zilele trecute, la micul dejun, in timp ce ii dadeam cereale cu lapte fetitei mele de doi ani si opt luni, purtam (ca de obicei) diverse conversatii impreuna. La un moment dat ma intreaba:
- Tati, de ce ploua?
Nu ploua. Intrebarea era una din nesfarsitul sir de "de ce"-uri pe care le lanseaza la varsta asta cu cadenta cu care Kalashnikov improasca cu gloante. Si, evident, era a cincimiitreisutecinzecisaptea oara cand punea aceasta intrebare. Nu i-am mai spus, ca de celelalte cincimiitreisutecinzecisase ori, explicatia, si am intrebat-o pe ea:
- Tu esti o fetita mare si stii de ce ploua. Spune-mi tu mie de ce ploua.
Si in loc sa aud ceea ce anticipam, explicatia pe care i-am dat-o de nenumarate ori atat eu, cat si sotia, o aud ca zice:
- Pent'u ca asa v'ea doamne-doamne!
Mi-a inghetat lingurita in mana. Cred ca m-am facut verde-albastru la fata in secunda aia. Dupa primele fractiuni de secunda de soc am fost in stare sa zambesc si sa o intreb:
- Cine ti-a spus tie lucrul asta?
Raspunsul a fost, evident, cel pe care il banuiam:
- Luiza!
Luiza este bona ei. Sfidand toate sfaturile pedagogilor (care spun ca adultii care ingrijesc un copil nu trebuie sa se contrazica in explicatiile date micutilor) am reusit sa articulez:
- Maria, dar tu stii ca ploua pentru ca vantul aduce nori plini cu apa care se scutura si apa asta uda iarba si florile ca sa creasca mari si frumoase... Luiza a gresit, nu a invatat prea bine cand a fost la scoala despre ploaie, dar cand vine o sa ii spunem si ei de ce ploua, si de acum inainte o sa stie si ea.
Dupa ce bona a venit, primul lucru pe care l-a facut fetita a fost sa strige bucuroasa, chiar inainte sa o salute:
- Luiza, stiu de ce ploua!
I-am atras atentia bonei, fara sa fie de fata fetita, ca noi nu dam astfel de explicatii copiilor, cand intreaba ceva. Nu i-am spus direct ca la urmatoarea abatere de acest gen s-ar putea sa urmeze concedierea... Oare s-ar putea plange, intr-un astfel de caz, la CNCD pentru discriminare religioasa?
- Tati, de ce ploua?
Nu ploua. Intrebarea era una din nesfarsitul sir de "de ce"-uri pe care le lanseaza la varsta asta cu cadenta cu care Kalashnikov improasca cu gloante. Si, evident, era a cincimiitreisutecinzecisaptea oara cand punea aceasta intrebare. Nu i-am mai spus, ca de celelalte cincimiitreisutecinzecisase ori, explicatia, si am intrebat-o pe ea:
- Tu esti o fetita mare si stii de ce ploua. Spune-mi tu mie de ce ploua.
Si in loc sa aud ceea ce anticipam, explicatia pe care i-am dat-o de nenumarate ori atat eu, cat si sotia, o aud ca zice:
- Pent'u ca asa v'ea doamne-doamne!
Mi-a inghetat lingurita in mana. Cred ca m-am facut verde-albastru la fata in secunda aia. Dupa primele fractiuni de secunda de soc am fost in stare sa zambesc si sa o intreb:
- Cine ti-a spus tie lucrul asta?
Raspunsul a fost, evident, cel pe care il banuiam:
- Luiza!
Luiza este bona ei. Sfidand toate sfaturile pedagogilor (care spun ca adultii care ingrijesc un copil nu trebuie sa se contrazica in explicatiile date micutilor) am reusit sa articulez:
- Maria, dar tu stii ca ploua pentru ca vantul aduce nori plini cu apa care se scutura si apa asta uda iarba si florile ca sa creasca mari si frumoase... Luiza a gresit, nu a invatat prea bine cand a fost la scoala despre ploaie, dar cand vine o sa ii spunem si ei de ce ploua, si de acum inainte o sa stie si ea.
Dupa ce bona a venit, primul lucru pe care l-a facut fetita a fost sa strige bucuroasa, chiar inainte sa o salute:
- Luiza, stiu de ce ploua!
I-am atras atentia bonei, fara sa fie de fata fetita, ca noi nu dam astfel de explicatii copiilor, cand intreaba ceva. Nu i-am spus direct ca la urmatoarea abatere de acest gen s-ar putea sa urmeze concedierea... Oare s-ar putea plange, intr-un astfel de caz, la CNCD pentru discriminare religioasa?
miercuri, 13 octombrie 2010
Minunile Sfintei Paraschiva
De aici:
9. O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulţumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.
Daca nu se ruga, vaca ar fi fost in primul sat in care cauta? Cum naiba a facut legatura intre "pomelnic" si gasirea vacii dupa o saptamana?
10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.
Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.
Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.
Deci ce-a facut concret prea-cuvioasa Paraschiva: l-a determinat pe un potentat local sa faca putin trafic de influenta, astfel incat si loaza care din toata chimia a invatat doar despre oxigen si din toata literatura doar cate ceva despre Eminescu, sa capete un loc nemeritat la facultate?
11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".
Asta-i formidabila: cineva bine pregatit esueaza, cea care habar n-are reuseste pentru ca in loc sa invete, se roaga. De asta merge tara asta asa de prost.
13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înţelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproşat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu ştie nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care cleveteşte. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubaşei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o maşină. S-a adeverit că acuzaţia era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.
Paraschiva omoara un copil doar pentru a face o demonstratie?!
14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, ţipă, strigă, plânge, îşi rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată faţă de Sfânta Paraschiva.
În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".
Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi". La o oră după acesta discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie.
Bine ca macar pe asta n-a omorat-o....
15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soţia profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creştină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva şi mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Şi g-a dus la sfintele slujbe.
Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment-dat, a căzut în el şi a murit imediat.
Asta n-a mai avut noroc sa scape "doar" cu un accident de autobuz, preasfanta a omorat-o. Ii cam place preasfintei sa omoare copii.
20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soţul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva.
Acum n-a mai omorat pe nimeni, dar a ajutat la eliberarea unui criminal?
23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.
Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".
La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.
A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.
Norocul meu ca ma tratez in Bucuresti... Daca va imbolnaviti, evitati doctoritele din Iasi, riscati sa dati peste cineva care indiferent ce boala aveti, va da medicamente pentru splina.
9. O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulţumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.
Daca nu se ruga, vaca ar fi fost in primul sat in care cauta? Cum naiba a facut legatura intre "pomelnic" si gasirea vacii dupa o saptamana?
10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.
Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.
Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.
Deci ce-a facut concret prea-cuvioasa Paraschiva: l-a determinat pe un potentat local sa faca putin trafic de influenta, astfel incat si loaza care din toata chimia a invatat doar despre oxigen si din toata literatura doar cate ceva despre Eminescu, sa capete un loc nemeritat la facultate?
11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".
Asta-i formidabila: cineva bine pregatit esueaza, cea care habar n-are reuseste pentru ca in loc sa invete, se roaga. De asta merge tara asta asa de prost.
13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înţelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproşat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu ştie nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care cleveteşte. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubaşei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o maşină. S-a adeverit că acuzaţia era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.
Paraschiva omoara un copil doar pentru a face o demonstratie?!
14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, ţipă, strigă, plânge, îşi rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată faţă de Sfânta Paraschiva.
În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".
Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi". La o oră după acesta discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie.
Bine ca macar pe asta n-a omorat-o....
15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soţia profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creştină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva şi mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Şi g-a dus la sfintele slujbe.
Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment-dat, a căzut în el şi a murit imediat.
Asta n-a mai avut noroc sa scape "doar" cu un accident de autobuz, preasfanta a omorat-o. Ii cam place preasfintei sa omoare copii.
20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soţul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva.
Acum n-a mai omorat pe nimeni, dar a ajutat la eliberarea unui criminal?
23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.
Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".
La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.
A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.
Norocul meu ca ma tratez in Bucuresti... Daca va imbolnaviti, evitati doctoritele din Iasi, riscati sa dati peste cineva care indiferent ce boala aveti, va da medicamente pentru splina.
miercuri, 29 septembrie 2010
Cine stie mai multe despre religie?
Un studiu facut in SUA demonstreaza ca cel mai bine informati despre religie nu sunt, asa cum s-ar astepta poate unii, cei care practica respectiva religie, ci ateii si agnosticii:
Researchers from the independent Pew Forum on Religion and Public Life phoned more than 3,400 Americans and asked them 32 questions about the Bible, Christianity and other world religions, famous religious figures and the constitutional principles governing religion in public life.
On average, people who took the survey answered half the questions incorrectly, and many flubbed even questions about their own faith.
Those who scored the highest were atheists and agnostics, as well as two religious minorities: Jews and Mormons. The results were the same even after the researchers controlled for factors like age and racial differences.
“Even after all these other factors, including education, are taken into account, atheists and agnostics, Jews and Mormons still outperform all the other religious groups in our survey,” said Greg Smith, a senior researcher at Pew.
That finding might surprise some, but not Dave Silverman, president of American Atheists, an advocacy group for nonbelievers that was founded by Madalyn Murray O’Hair.
“I have heard many times that atheists know more about religion than religious people,” Mr. Silverman said. “Atheism is an effect of that knowledge, not a lack of knowledge. I gave a Bible to my daughter. That’s how you make atheists.”
Among the topics covered in the survey were: Where was Jesus born? What is Ramadan? Whose writings inspired the Protestant Reformation? Which Biblical figure led the exodus from Egypt? What religion is the Dalai Lama? Joseph Smith? Mother Theresa? In most cases, the format was multiple choice.
The researchers said that the questionnaire was designed to represent a breadth of knowledge about religion, but was not intended to be regarded as a list of the most essential facts about the subject. Most of the questions were easy, but a few were difficult enough to discern which respondents were highly knowledgeable.
On questions about the Bible and Christianity, the groups that answered the most right were Mormons and white evangelical Protestants.
On questions about world religions, like Islam, Buddhism, Hinduism and Judaism, the groups that did the best were atheists, agnostics and Jews.
One finding that may grab the attention of policy makers is that most Americans wrongly believe that anything having to do with religion is prohibited in public schools.
An overwhelming 89 percent of respondents, asked whether public school teachers are permitted to lead a class in prayer, correctly answered no.
But fewer than one of four knew that a public school teacher is permitted “to read from the Bible as an example of literature.” And only about one third knew that a public school teacher is permitted to offer a class comparing the world’s religions.
The survey’s authors concluded that there was “widespread confusion” about “the line between teaching and preaching.”
Mr. Smith said the survey appeared to be the first comprehensive effort at assessing the basic religious knowledge of Americans, so it is impossible to tell whether they are more or less informed than in the past.
The phone interviews were conducted in English and Spanish in May and June. There were not enough Muslim, Buddhist or Hindu respondents to say how those groups ranked.
Clergy members who are concerned that their congregants know little about the essentials of their own faith will no doubt be appalled by some of these findings:
¶ Fifty-three percent of Protestants could not identify Martin Luther as the man who started the Protestant Reformation.
¶ Forty-five percent of Catholics did not know that their church teaches that the consecrated bread and wine in holy communion are not merely symbols, but actually become the body and blood of Christ.
¶ Forty-three percent of Jews did not know that Maimonides, one of the foremost rabbinical authorities and philosophers, was Jewish.
The question about Maimonides was the one that the fewest people answered correctly. But 51 percent knew that Joseph Smith was Mormon, and 82 percent knew that Mother Theresa was Roman Catholic.
Sursa, aici: http://www.nytimes.com/2010/09/28/us/28religion.html?src=ISMR_HP_LO_MST_FB
On Basic Religion Test, Many Doth Not Pass
By LAURIE GOODSTEIN
Americans are by all measures a deeply religious people, but they are also deeply ignorant about religion.Researchers from the independent Pew Forum on Religion and Public Life phoned more than 3,400 Americans and asked them 32 questions about the Bible, Christianity and other world religions, famous religious figures and the constitutional principles governing religion in public life.
On average, people who took the survey answered half the questions incorrectly, and many flubbed even questions about their own faith.
Those who scored the highest were atheists and agnostics, as well as two religious minorities: Jews and Mormons. The results were the same even after the researchers controlled for factors like age and racial differences.
“Even after all these other factors, including education, are taken into account, atheists and agnostics, Jews and Mormons still outperform all the other religious groups in our survey,” said Greg Smith, a senior researcher at Pew.
That finding might surprise some, but not Dave Silverman, president of American Atheists, an advocacy group for nonbelievers that was founded by Madalyn Murray O’Hair.
“I have heard many times that atheists know more about religion than religious people,” Mr. Silverman said. “Atheism is an effect of that knowledge, not a lack of knowledge. I gave a Bible to my daughter. That’s how you make atheists.”
Among the topics covered in the survey were: Where was Jesus born? What is Ramadan? Whose writings inspired the Protestant Reformation? Which Biblical figure led the exodus from Egypt? What religion is the Dalai Lama? Joseph Smith? Mother Theresa? In most cases, the format was multiple choice.
The researchers said that the questionnaire was designed to represent a breadth of knowledge about religion, but was not intended to be regarded as a list of the most essential facts about the subject. Most of the questions were easy, but a few were difficult enough to discern which respondents were highly knowledgeable.
On questions about the Bible and Christianity, the groups that answered the most right were Mormons and white evangelical Protestants.
On questions about world religions, like Islam, Buddhism, Hinduism and Judaism, the groups that did the best were atheists, agnostics and Jews.
One finding that may grab the attention of policy makers is that most Americans wrongly believe that anything having to do with religion is prohibited in public schools.
An overwhelming 89 percent of respondents, asked whether public school teachers are permitted to lead a class in prayer, correctly answered no.
But fewer than one of four knew that a public school teacher is permitted “to read from the Bible as an example of literature.” And only about one third knew that a public school teacher is permitted to offer a class comparing the world’s religions.
The survey’s authors concluded that there was “widespread confusion” about “the line between teaching and preaching.”
Mr. Smith said the survey appeared to be the first comprehensive effort at assessing the basic religious knowledge of Americans, so it is impossible to tell whether they are more or less informed than in the past.
The phone interviews were conducted in English and Spanish in May and June. There were not enough Muslim, Buddhist or Hindu respondents to say how those groups ranked.
Clergy members who are concerned that their congregants know little about the essentials of their own faith will no doubt be appalled by some of these findings:
¶ Fifty-three percent of Protestants could not identify Martin Luther as the man who started the Protestant Reformation.
¶ Forty-five percent of Catholics did not know that their church teaches that the consecrated bread and wine in holy communion are not merely symbols, but actually become the body and blood of Christ.
¶ Forty-three percent of Jews did not know that Maimonides, one of the foremost rabbinical authorities and philosophers, was Jewish.
The question about Maimonides was the one that the fewest people answered correctly. But 51 percent knew that Joseph Smith was Mormon, and 82 percent knew that Mother Theresa was Roman Catholic.
Sursa, aici: http://www.nytimes.com/2010/09/28/us/28religion.html?src=ISMR_HP_LO_MST_FB
Sfintia sa deputatul
Un deputat hunedorean a fost pictat între sfinţi, pe pereţii bisericii din comuna Şoimuş
Figura zâmbitoare a deputatului Laurenţiu Nistor, fost primar în perioada 1990 – 2008 al comunei Şoimuş, de care aparţine satul Bejan, împodobeşte unul dintre zidurile lăcaşului, tronând între icoana "Înaltpreasfinţitului" Timotei, Episcopul Aradului, şi cea a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
Laurenţiu Nistor este imaginat într-un costum albastru, la cămaşă şi cravată, spre deosebire de feţele bisericeşti îmbrăcate cu haine sobre şi cu chipuri luminate de aure strălucitoare. Sub icoana fostului primar din Şoimuş sunt inscripţionate cuvintele “Domnul Laurenţiu Nistor, 1990 – 2008, primarul comunei, din 2008 deputat”.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, "părintele" Mircea Mihuleţ a declarat că dintotdeauna ctitorii bisericlor au fost pictaţi pe bereţii bisericilor. “Oricine cunoaşte puţină istorie a religiei ortodoxe va vedea că persoanele care participă cu bani la construcţia unei biserici sunt pictate pe pereţii acestora. Nu este nimic anormal. Aşa îl avem pe Ştefan cel Mare, pe Petru Groza sau chiar pe Gigi Becali pictaţi în diferite biserici. Laurenţiu Nistor a plătit din propriul buzunar foarte mulţi bani pentru biserica de la Bejan”.
Pentru "parintele" purtator de cuvant renovare = ctitorie...
Iar meritul suprem este de a da bisercii cat mai multi bani. N-ar pune pe pereti nici sa-i pici cu ceara pe careva care salveaza vieti, care isi ajuta semenii, care ii invata si le deschide noi orizonturi... Nuuuu, in niciun caz, conteaza doar cati "ochiii dracului" doneaza bisericii.
Enoriasilor chiar nu le e scarba de comportamentul "pastorilor" lor? Inseamna ca si-i merita.
Oricum, e bine de stiut ca atunci cand ajungi la biserica risti sa te inchini in fata unui deputat.
Figura zâmbitoare a deputatului Laurenţiu Nistor, fost primar în perioada 1990 – 2008 al comunei Şoimuş, de care aparţine satul Bejan, împodobeşte unul dintre zidurile lăcaşului, tronând între icoana "Înaltpreasfinţitului" Timotei, Episcopul Aradului, şi cea a Sfântului Cuvios Ioan de la Prislop.
Laurenţiu Nistor este imaginat într-un costum albastru, la cămaşă şi cravată, spre deosebire de feţele bisericeşti îmbrăcate cu haine sobre şi cu chipuri luminate de aure strălucitoare. Sub icoana fostului primar din Şoimuş sunt inscripţionate cuvintele “Domnul Laurenţiu Nistor, 1990 – 2008, primarul comunei, din 2008 deputat”.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, "părintele" Mircea Mihuleţ a declarat că dintotdeauna ctitorii bisericlor au fost pictaţi pe bereţii bisericilor. “Oricine cunoaşte puţină istorie a religiei ortodoxe va vedea că persoanele care participă cu bani la construcţia unei biserici sunt pictate pe pereţii acestora. Nu este nimic anormal. Aşa îl avem pe Ştefan cel Mare, pe Petru Groza sau chiar pe Gigi Becali pictaţi în diferite biserici. Laurenţiu Nistor a plătit din propriul buzunar foarte mulţi bani pentru biserica de la Bejan”.
Pentru "parintele" purtator de cuvant renovare = ctitorie...
Iar meritul suprem este de a da bisercii cat mai multi bani. N-ar pune pe pereti nici sa-i pici cu ceara pe careva care salveaza vieti, care isi ajuta semenii, care ii invata si le deschide noi orizonturi... Nuuuu, in niciun caz, conteaza doar cati "ochiii dracului" doneaza bisericii.
Enoriasilor chiar nu le e scarba de comportamentul "pastorilor" lor? Inseamna ca si-i merita.
Oricum, e bine de stiut ca atunci cand ajungi la biserica risti sa te inchini in fata unui deputat.
luni, 20 septembrie 2010
Ioan 16:23
Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da.
Ma intreb: toti credinciosii care au cerut, prin rugaciune, cate ceva de la Dumnezeu, au primit intotdeauna ceea ce au cerut?
De ce n-o fi cerut niciunul dintre ei incetarea razboaielor, disparitia foametei, eradicarea bolilor, eliminarea tuturor suferintelor semenilor? De ce n-o fi cerut niciunul sa nu mai existe nedreptate, asuprire, minciuna, hotie? De ce n-o fi cerut niciunul eliminarea ipocriziei, a ignorantei, a prostiei? De ce n-o fi cerut niciunul cunoastere, sanatate, prosperitate, invatatura, maniere pentru toti semenii sai? Caci daca ar fi cerut, ar fi primit, cel putin asa zice Ioan 16:23.
Or fi fost ocupati sa se roage pentru potul cel mare de la Loto.
Dar nici pe ala nu l-au castigat.
Ma intreb: toti credinciosii care au cerut, prin rugaciune, cate ceva de la Dumnezeu, au primit intotdeauna ceea ce au cerut?
De ce n-o fi cerut niciunul dintre ei incetarea razboaielor, disparitia foametei, eradicarea bolilor, eliminarea tuturor suferintelor semenilor? De ce n-o fi cerut niciunul sa nu mai existe nedreptate, asuprire, minciuna, hotie? De ce n-o fi cerut niciunul eliminarea ipocriziei, a ignorantei, a prostiei? De ce n-o fi cerut niciunul cunoastere, sanatate, prosperitate, invatatura, maniere pentru toti semenii sai? Caci daca ar fi cerut, ar fi primit, cel putin asa zice Ioan 16:23.
Or fi fost ocupati sa se roage pentru potul cel mare de la Loto.
Dar nici pe ala nu l-au castigat.
Tricouri
Vreau sa imi cumpar un tricou, dar inca nu m-am decis asupra modelului, dintre cele de mai jos.
Sau asta:
Are cineva sugestii?
Are cineva sugestii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)