Text primit pe e-mail:
NT este singura sursa cu privire la Isus pe care o avem, si nu strica sa stim modul in care a fost conceputa aceasta colectie de scrieri.
Sa vedem ce stiau Sfantii Parinti despre cartile "sfinte":
EUSEBIU
Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.), a impartit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice. Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (mai putin Către Evrei), Prima a lui Ioan şi Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume “A lui Iacov”, “A lui Iuda”, “A doua a lui Petru”, “A doua a lui Ioan” si “A treia a lui Ioan” si cele ‘false’ incluzand “Faptele lui Pavel”, “Pastorul din Hermas”, “Apocalipsa dupa Petru”, “Epistola lui Barnabas”, “Evanghleia dupa Evrei”, “Invataturile Apostolilor” si “Apocalipsa dupa Ioan”, aceasta din urma fiind insa in Biblia de azi. Cartile “eretice” includeau “Evanghelia dupa Petru”, “Evanghelia dupa Matei” (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), “Faptele Apostolilor” a lui Andrei” si “Faptele Apostolilor” a lui Ioan. Insa, “Epistola lui Iuda” care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca “in general recunoscuta”, in alt loc o considera ca “falsa” (Eusebiu, Istoria bisericii), iar de “Apocalipsa dupa Ioan” zice ca “posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping”.
CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI
Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 e.n.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, de asemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’
SINODUL DE LA LAODICEEA
Mai mult de 350de ani au trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in anul 365. Tertulian mentioneaza intr-adevar, ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau, insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Povestea care circula, este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Johannes Pappus, un cleric luteran care a trait intre anii 1549 si 1601 in lucrarea sa de istorie a bisericii.
Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica, asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite’. Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.
ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI
Atanasie, Episcop al Alexandriei, era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau, el numeste - zice el - numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi, el a omis “Estera”, pe care biserica a adaugat-o de atunci in continuu, si deasemenea a adaugat “Baruh” si “Epistolele lui Ieremia”, pe care biserica le-a scos de atunci in continuu. El declara in mod explicit ca “Estera” nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu “Pastorul din Hermas” si o carte numita “Doctrinele Apostolilor”.
AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA
Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, “Faptele” si cele patrusprezece “Epistole” ale lui Pavel, adaugand: “Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan. Apocalipsa dupa Ioan, din nou, unii o considera printre Scripturi; insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’
OPATATU DIN MELA
Opatatu din Mela omitea Catre Evrei
GRIGORIE DIN NAZIANZ
El dadea ca “Nou Testament” cele patru Evanghelii, Faptele, cele 14 Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand, “Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate”. El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea “Cartea Apocalipsei” (dupa Ioan).
Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’, nimeni nu stie. Orice explicatie a numelui este o presupozitie.
SFANTUL AUGUSTIN
Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu de azi. Influenta Sfantului Augustin in fixarea Canonului biblic, a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineu, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu, ceea ce de fapt practic, a fost lucrare omeneasca a unui singur om: Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intrupat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului, decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii... nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: “Ce au zis cei mai dinaintea noastra?”. In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui lider al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii.
In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.
In 397 A.D., s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea'. Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.
DIDIMOS DIN ALEXANDRIA
Didimos din Alexandria ne spune ca “A doua a lui Petru”, era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita. In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti, care se cunostea ca sunt false si nu erau in Canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’, nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie.
SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM)
Sfantul Hrisostom nu folosea “A doua a lui Ioan”, “A treia a lui Ioan”, “A doua a lui Petru”, “A lui Iuda” si “Apocalipsa dupa Ioan”, toate acestea fiind azi in Biblie. In schimb, includea in Canonul sau “Intelepciunea lui Isus”, carte care azi nu mai e in Biblie.
TEODOR DIN MOPSUESTIA
Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan, carti pe care astazi le avem in Biblie.
TEODORET, EPISCOP DE CIR
Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan.
MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI
Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.
Manuscrisul Sinaitic, este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele 14 Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie .
Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct, este similar cu Manuscrisul Alexandrin. Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.
Manucrisul Alexandrin, apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement, ambele fiind excluse din Biblia de azi.
CODEXUL CLERMONT
Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos. Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament. In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas
Cum am spus mai sus, in anul 419 s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’.
IERONIM
Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.
Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.
Ne-am insela amarnic daca ne-am imagina ca in aceste adunari numite Sinoade, o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici, care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodi si ucide oponentii. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (”Istoria bisericii crestine”, de P Schaff).
Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra), Henry Hart Milman, spune: “Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare, ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere; ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general, acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua fractiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi, a cel putin ultimelor Sinoade.” [...] “jubilari si veselie la blestemarea in chinurile Iadului a adversarului umilit... degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea violentei (daca nu apelul deschis la violenta) multimii, pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti, prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, Istoria crestinatatii latine).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz, vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza... de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Schaff, Istoria bisericii crestine).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D., a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Istoria bisericii crestine). Ambele fractiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi, fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe, iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril. Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs. La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita, incat Episcopii rivali au fost arestati. S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta, incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor.
In august 449 s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo si din caracterul odios al lucrarilor lui, a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Istoria bisericii crestine), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o fractiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele “Sa-l ardem pe Eusebiu, sa-l ardem de viu! Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua!”. Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon. Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian, sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (conform lui Mosheim).
Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si l-a lovit pe Flavian-invinsul. Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului, strigand “Omorati-l, omorati-l!” si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani, ca muri curand dupa aceea (Scaff, Istoria bisericii crestine).
Protopopul Milman, face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Istoria crestinatatii latine).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D., a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Istoria bisericii crestine). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva, chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala. Dr. Phillip Schaff zice, “La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret, a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret, au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor!’ Cei din tabara sa, raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte! Jos cu ucigasul de Dioscor! Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop!’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: “Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod!” Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’
La Sinodul tinut la Constantinopole in anul 785 soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere; iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (din 787, a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’.
joi, 2 septembrie 2010
miercuri, 1 septembrie 2010
Isus - moral sau nu?
Isus este prezentat de multe ori ca exemplu al unei moralitati absolute. Din punctul meu de vedere sunt insa cateva probleme:
- predicile sale sunt suficient de ambigue ca sa permita o gama larga de interpretari contradictorii. De ex: "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamânt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34, Cine n-are sabie, sa-si vânda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36; "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.
-
Isus conducea spre Ierusalim un grup de oameni inarmati, posibil cu antecedente violente: apostolul Simion era numit "Zelotul" (cf Wikipedia, zelotii erau membrii unei secte evreiești, cunoscută mai ales prin opoziția agresivă față de stăpânirea romană;.a avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul și asasinatele ei), iar alti doi apostoli erau "Fii tunetului" (Iacov si Ioan) - porecla care nu sugereaza in niciun caz niste oameni pasnici, ca dovada in Luca 9:54 sunt gata sa treaca prin foc un sat care nu-l primise pe Isus. Se poate interpreta ca sustine violenta impotriva necredinciosilor (vezi si episodul alungarii cu forta a "pacatosilor" din templu)
- s-a maniat pe ucenicii care nu au stiut sa raspunda la intrebarile lui (Marcu 3:5) ori pe smochinul din care a vrut sa manance, desi nu era anotimpul smochinelor, si l-a blestemat; cu toate acestea, s-a pronuntat contra mâniei (Matei 5:22) - este deci vinovat de ipocrizie;
- desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau prostule, va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice mebunule, va cadea sub pedeapsa gheenei" - Matei 5:22), a injurat si jignit diversi indivizi (de obicei, pentru simplul motiv ca nu i-au acceptat spusele), folosind cuvinte precum "nebuni", "caini" si "vipere": Marcu 7:27; Matei 12:34; 23:17; 23:33 ; sa intelegem ca va fi pedepsit pentru aceste lucruri?
- sanctioneaza necredinta cu pedepse exagerate, pentru cineva care se presupune ca simbolizeaza dragostea, blandetea, iertarea (sau numai cei care ii indepliensc poruncile fara cracnire fac exceptie): vezi Matei 10:13-15. Este moral sa ii pedepsesti atat de crunt pe cei care nu sunt de acord cu tine?
- modul in care o slaveaza pe femeia adulterina, in Ioan 8:1-11, este gresit
Observam in primul rand ca in acele vremuri legea condamna cu moartea prin lovire cu pietre adulterul (pedeapsa impusa tot de Dumnezeu, cu ceva vreme mai inainte). In al doilea rand, este evident ca femeia in cauza a incalcat aceasta lege. Nu este nici un dubiu, din moment ce a fost surprinsa asupra faptului. Inca ceva important, respectiva femeie nu era cu nimic iesita din comun, era o femeie ca oricare alta. Nu stim nici daca era sau nu credincioasa. Biblia se refera la ea pur si simplu ca la o persoana oarecare, care a incalcat o lege. Deci, ceea ce Isus a spus cu privire la ea poate fi aplicat in toate cazurile femeilor si barbatilor care incalca legea.
Ce a spus Isus oamenilor care se pregateau sa o ucida? "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Unii interpreteaza aceste cuvinte ca o incercare a lui Isus de a salva femeia de la moarte. Problema este ca aceasta actiune pare a sugera ca nimeni nu are dreptul sa condamne pe altcineva pentru incalcarea legilor. Biblia ne spune in mod repetat ca toti suntem pacatosi (de ex. Proverbe 20:9 : Cine poate zice: „Mi-am curatit inima, sunt curat de pacatul meu?"). Deci, daca Isus spune ca doar cine este fara pacat poate fi primul care pedepseste pe cel care incalca legea, si nimeni nu este fara pacat, inseamna ca dupa Isus niciun vinovat nu poate fi pedepsit pentru nimic. Cu alte cuvinte, nici o incalcare a legii nu poate fi pedepsita asa cum legea insasi cere. Raufacatorii nu pot fi pedepsiti niciodata. Urmand rationamentul, ce rost are sa judeci pe cineva daca oricum nu ai voie sa il pedepsesti?
Calea aleasa de Isus pentru a salva femeia adulterina sugereaza astfel ca nimeni nu poate judeca si/sau condamna delicventii. In cazul in care noi insine incalcam legea, cel mai bun sfat (urmand spusele lui Isus) este sa ne abtinem de a mai face respectivele fapte, nu sa ne predam autoritatilor, sa ne marturism crimele si sa acceptam pedeapsa pe care legea o impune.
Este cat se poate de evident ca, daca urmam spusele lui Isus, ar trebui sa desfiintam intregul sistem juridic, sa le permitem infractorilor sa-si faca de cap, noi nefiind autorizati sa-i pedepsim atata vreme cat la randul nostru nu suntem fara pacat. Numai niste politisti, procurori si judecatori "fara pacat" au autorizatia de a impune legea.
Incetand sa-i mai pedepsim pe delicventi nu vom avea nicidecum o lume mai buna. Isus ii putea opri altfel pe respectivii oameni, explicandu-le de exemplu ca legea care cerea o astfel de pedeapsa pentru adulter este nedreapta si exagerata. Dar oare chiar credea el lucrul asta? Nu rezulta de nicaieri asa ceva
- nu a respectat familia: "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26; vezi si Luca 12:52-3 : "Caci de acum înainte din cinci cari vor fi într-o casa, trei vor fi desbinati împotriva a doi, si doi împotriva a trei. Tatal va fi desbinat împotriva fiului, si fiul împotriva tatalui; mama împotriva fiicei, si fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, si nora împotriva soacrei"; "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29; cand un discipol i-a cerut învoire ca sa-si îngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa îngroape mortii" - Matei 8:22; nu a fost însurat si nu a avut copii; propriei lui mame i se adresa nepoliticos: "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4
- a încurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stapânului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47
- a incalcat legea furand grau, impreuna cu ucenicii -Marcu 2:23
- i-a pus pe discipoli sa fure un magar si o magarita -Matei 21:1-3
- si-a mintit ucenicii: Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. (Ioan 7:8-1)
Pot spune ca multi oameni obisnuiti au o morala mult mai inalta decat acest Isus
PS: Doua versete din biblie:
- predicile sale sunt suficient de ambigue ca sa permita o gama larga de interpretari contradictorii. De ex: "Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamânt. N-am venit sa aduc pacea, ci sabia" - Matei 10:34, Cine n-are sabie, sa-si vânda haina si sa-si cumpere o sabie" - Luca 22:36; "Credeti ca am venit sa aduc pace pe pamant? Eu va spun: nu; ci mai degraba desbinare." - Luca 12:51.
-
Isus conducea spre Ierusalim un grup de oameni inarmati, posibil cu antecedente violente: apostolul Simion era numit "Zelotul" (cf Wikipedia, zelotii erau membrii unei secte evreiești, cunoscută mai ales prin opoziția agresivă față de stăpânirea romană;.a avut o aripă extremistă, renumită pentru terorismul și asasinatele ei), iar alti doi apostoli erau "Fii tunetului" (Iacov si Ioan) - porecla care nu sugereaza in niciun caz niste oameni pasnici, ca dovada in Luca 9:54 sunt gata sa treaca prin foc un sat care nu-l primise pe Isus. Se poate interpreta ca sustine violenta impotriva necredinciosilor (vezi si episodul alungarii cu forta a "pacatosilor" din templu)
- s-a maniat pe ucenicii care nu au stiut sa raspunda la intrebarile lui (Marcu 3:5) ori pe smochinul din care a vrut sa manance, desi nu era anotimpul smochinelor, si l-a blestemat; cu toate acestea, s-a pronuntat contra mâniei (Matei 5:22) - este deci vinovat de ipocrizie;
- desi a condamnat folosirea invectivelor ("oricine va zice fratelui sau prostule
- sanctioneaza necredinta cu pedepse exagerate, pentru cineva care se presupune ca simbolizeaza dragostea, blandetea, iertarea (sau numai cei care ii indepliensc poruncile fara cracnire fac exceptie): vezi Matei 10:13-15. Este moral sa ii pedepsesti atat de crunt pe cei care nu sunt de acord cu tine?
- modul in care o slaveaza pe femeia adulterina, in Ioan 8:1-11, este gresit
Observam in primul rand ca in acele vremuri legea condamna cu moartea prin lovire cu pietre adulterul (pedeapsa impusa tot de Dumnezeu, cu ceva vreme mai inainte). In al doilea rand, este evident ca femeia in cauza a incalcat aceasta lege. Nu este nici un dubiu, din moment ce a fost surprinsa asupra faptului. Inca ceva important, respectiva femeie nu era cu nimic iesita din comun, era o femeie ca oricare alta. Nu stim nici daca era sau nu credincioasa. Biblia se refera la ea pur si simplu ca la o persoana oarecare, care a incalcat o lege. Deci, ceea ce Isus a spus cu privire la ea poate fi aplicat in toate cazurile femeilor si barbatilor care incalca legea.
Ce a spus Isus oamenilor care se pregateau sa o ucida? "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra In ea".
Unii interpreteaza aceste cuvinte ca o incercare a lui Isus de a salva femeia de la moarte. Problema este ca aceasta actiune pare a sugera ca nimeni nu are dreptul sa condamne pe altcineva pentru incalcarea legilor. Biblia ne spune in mod repetat ca toti suntem pacatosi (de ex. Proverbe 20:9 : Cine poate zice: „Mi-am curatit inima, sunt curat de pacatul meu?"). Deci, daca Isus spune ca doar cine este fara pacat poate fi primul care pedepseste pe cel care incalca legea, si nimeni nu este fara pacat, inseamna ca dupa Isus niciun vinovat nu poate fi pedepsit pentru nimic. Cu alte cuvinte, nici o incalcare a legii nu poate fi pedepsita asa cum legea insasi cere. Raufacatorii nu pot fi pedepsiti niciodata. Urmand rationamentul, ce rost are sa judeci pe cineva daca oricum nu ai voie sa il pedepsesti?
Calea aleasa de Isus pentru a salva femeia adulterina sugereaza astfel ca nimeni nu poate judeca si/sau condamna delicventii. In cazul in care noi insine incalcam legea, cel mai bun sfat (urmand spusele lui Isus) este sa ne abtinem de a mai face respectivele fapte, nu sa ne predam autoritatilor, sa ne marturism crimele si sa acceptam pedeapsa pe care legea o impune.
Este cat se poate de evident ca, daca urmam spusele lui Isus, ar trebui sa desfiintam intregul sistem juridic, sa le permitem infractorilor sa-si faca de cap, noi nefiind autorizati sa-i pedepsim atata vreme cat la randul nostru nu suntem fara pacat. Numai niste politisti, procurori si judecatori "fara pacat" au autorizatia de a impune legea.
Incetand sa-i mai pedepsim pe delicventi nu vom avea nicidecum o lume mai buna. Isus ii putea opri altfel pe respectivii oameni, explicandu-le de exemplu ca legea care cerea o astfel de pedeapsa pentru adulter este nedreapta si exagerata. Dar oare chiar credea el lucrul asta? Nu rezulta de nicaieri asa ceva
- nu a respectat familia: "Daca vine cineva la mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul meu" - Luca 14:26; vezi si Luca 12:52-3 : "Caci de acum înainte din cinci cari vor fi într-o casa, trei vor fi desbinati împotriva a doi, si doi împotriva a trei. Tatal va fi desbinat împotriva fiului, si fiul împotriva tatalui; mama împotriva fiicei, si fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, si nora împotriva soacrei"; "Si ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, si va mosteni viata vesnica" - Matei 19:29; cand un discipol i-a cerut învoire ca sa-si îngroape tatal, Isus i-a zis : "Lasa mortii sa îngroape mortii" - Matei 8:22; nu a fost însurat si nu a avut copii; propriei lui mame i se adresa nepoliticos: "Femeie, ce am eu de-a face cu tine ?" - Ioan 2:4
- a încurajat bataile aplicate sclavilor : "Sclavul acela care a stiut voia stapânului sau si nu s-a pregatit deloc, si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri" - Luca 12:47
- a incalcat legea furand grau, impreuna cu ucenicii -Marcu 2:23
- i-a pus pe discipoli sa fure un magar si o magarita -Matei 21:1-3
- si-a mintit ucenicii: Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. (Ioan 7:8-1)
Pot spune ca multi oameni obisnuiti au o morala mult mai inalta decat acest Isus
PS: Doua versete din biblie:
Matei 28:18: Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământDeci, conform bibliei, cine este cel rau? :)
1 Ioan 5:19: Ştim că lumea întreagă zace sub puterea celui rău
Inconsistente biblice
Referitoare la invierea lui Isus cele patru evanghelii se contrazic copios. Un crestin rugat sa reconstituie evenimentul pe baza celor patru relatari ar avea mari dificultati:
1. Cine a descoperit mormantul gol?
a. Maria Magdalena, mama lui Iacov si Salomeea
b. Maria Magdalena si "cealalta Marie"
c. Maria Magdalena, Ioana, mama lui Iacov si alte femei
d. doar Maria Magdalena
2. Cand au vizitat mormantul?
a. dupa ce s-a luminat de zi
b. cand rasarea soarele
c. dis-de-dimineata
d. pe intuneric
3. De ce s-au dus la mormant?
a. sa unga trupul
b. sa vada mormantul
c. sa unga trupul cu uleiuri
d. fara un motiv special, corpul lui Isus fiind deja uns cu respectivele uleiuri
4. Mormantul era deschis cand au ajuns acolo (da sau nu)?
5. Pe cine au intalnit acolo?
a. un tanar
b. un inger
c. doi tineri
d. doi ingeri
6. Si unde?
a. in interiorul mormantului
b. pe piatra de la usa mormantului
c. doi barbati inauntrul mormantului
d. doi ingeri inauntrul mormantului, langa patul pe care fusese culcat Isus
7. Ce anume au spus mesagerii?
a. "Nu va spaimintati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."
b. "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."
c. "Pentruce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cind era inca in Galilea, cind zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in minile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invieze."
d. "Femeie, pentruce plingi?"
8. Au spus femeile cuiva (da sau nu)?
9. Petre a fost la mormantul gol (da sau nu)?
1. Cine a descoperit mormantul gol?
a. Maria Magdalena, mama lui Iacov si Salomeea
b. Maria Magdalena si "cealalta Marie"
c. Maria Magdalena, Ioana, mama lui Iacov si alte femei
d. doar Maria Magdalena
2. Cand au vizitat mormantul?
a. dupa ce s-a luminat de zi
b. cand rasarea soarele
c. dis-de-dimineata
d. pe intuneric
3. De ce s-au dus la mormant?
a. sa unga trupul
b. sa vada mormantul
c. sa unga trupul cu uleiuri
d. fara un motiv special, corpul lui Isus fiind deja uns cu respectivele uleiuri
4. Mormantul era deschis cand au ajuns acolo (da sau nu)?
5. Pe cine au intalnit acolo?
a. un tanar
b. un inger
c. doi tineri
d. doi ingeri
6. Si unde?
a. in interiorul mormantului
b. pe piatra de la usa mormantului
c. doi barbati inauntrul mormantului
d. doi ingeri inauntrul mormantului, langa patul pe care fusese culcat Isus
7. Ce anume au spus mesagerii?
a. "Nu va spaimintati! Cautati pe Isus din Nazaret, care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde il pusesera. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."
b. "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."
c. "Pentruce cautati intre cei morti pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a inviat. Aduceti-va aminte ce v-a spus pe cind era inca in Galilea, cind zicea ca Fiul omului trebuie sa fie dat in minile pacatosilor, sa fie rastignit, si a treia zi sa invieze."
d. "Femeie, pentruce plingi?"
8. Au spus femeile cuiva (da sau nu)?
9. Petre a fost la mormantul gol (da sau nu)?
Inorogul Roz si Invizibil exista!
In sfarsit avem dovada: Maria Sa Unicornul Roz Invizibil si-a facut aparitia printre noi:
Este evident ca o asemenea structura de complexitate formidabila nu putea apare din intamplare. Probabilitatea ca asa ceva sa se intample pur si simplu este infima. Rezulta ca este opera Unicornului Roz Invizibil, care s-a decis sa se infatiseze.
Necredinciosilor, luati aminte si plecati-va in fata dovezilor evidente!
Sursa fotografiei
Inca o dovada:
Sursa
Este evident ca o asemenea structura de complexitate formidabila nu putea apare din intamplare. Probabilitatea ca asa ceva sa se intample pur si simplu este infima. Rezulta ca este opera Unicornului Roz Invizibil, care s-a decis sa se infatiseze.
Necredinciosilor, luati aminte si plecati-va in fata dovezilor evidente!
Sursa fotografiei
Inca o dovada:
Sursa
16 Contradictii
Cateva contradictii din biblie:
1. Cine l-a incitat pe David sa numere luptătorii lui Israel?
(a) Dumnezeu (2 Samuel 24: 1)
(b) Satana (I Cronici 2 1:1)
2. Dumnezeu l-a trimis pe profetul lui, David, să ameninţe cu mai mulţi ani de foamete:
(a) şapte ani (2 Samuel 24:13)
(b) trei ani (I Cronici 21:12)
3. Când a adus David Chivotul Legii la Ierusalim? Înainte de înfrângerea Filistenilor sau după?
(a) După (2 Samuel 5 şi 6)
(b) Înainte (I Cronici 13 şi 14)
4. A fost Ioan Botezătorul Ilie care urma să vină?
(a) Da (Matei: 14, 17:10-13)
(b) Nu (Ioan 1:19-21)
5. Isus este moştenitorul tronului lui David?
(a) Da, asa a spus îngerul (Luca 1:32)
(b) Nu, deoarece el este un descendent al lui Ioiachim (vezi Matei 1: I 1, I Cronici 3:16). Şi Ioiachim a fost blestemat de Dumnezeu, astfel încât nici unul dintre descendenţii săi nu poate sta pe tronul lui David (Ieremia 36:30)
6. Cum a aflat Simon Petru despre Isus Hristos?
(a) printr-o revelaţie din ceruri (Matei 16:17)
(b) I-a spus Andrei, fratele lui (Ioan 01:41)
7. În conformitate cu Evanghelia după Ioan, ce a spus Iisus despre propria lui marturie:
(a)"Dacă aş da mărturie despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată" (Ioan 5:31)
(b) "Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată" (Ioan 8:14)
8. Evangheliile spun că Isus a blestemat un smochin. S-a uscat imediat?
(a) Da (Matei 21:19)
(b) Nu. S-a uscat peste noapte (Marcu 2:20)
9. A sarutat Iuda obrazul lui Isus?
(a) Da (Matei 26:48-50)
(b) Nu, Iuda nu a putut ajunge destul de aproape de Isus ca să-l sărute (Ioan 18:3-12)
10. Isus urca la cer în aceeaşi zi in care a fost rastignit?
(a) Da. El a spus hoţului care l-au apărat: "Astazi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43)
(b)Nu, el a spus Mariei Magdelena două zile mai târziu: "încă nu am suit la Tatăl" (Ioan 20:17)
11. Ce a făcut Iuda cu banii primiti pentru trădarea lui Isus?
(a) A cumpărat un teren (Faptele Apostolilor 1:18)
(b) El a aruncat toti banii în templu şi a plecat. Preoţii nu puteau pune banii de sânge în vistieria templului, aşa că i-au folosit pentru a cumpăra un teren (Matei 27:5)
12. A vrut Irod să-l ucidă pe Ioan Botezătorul?
(a) Da (Matei 14:5)
(b) A fost Irodiada, soţia lui Irod, cea care a vrut să-l omoare. Dar Irod ştia că el era un om neprihănit şi il ocrotea (Marcu 6:20)
13. Ce a spus sutasul atunci când Isus a murit?
(a)"Acest om a fost nevinovat" (Luca 23:47)
(b) "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)
14. În afară de Isus, a mai urcat si altcineva la cer?
(a) Nu (Ioan 3:13)
(b) Da: "Şi Ilie a urcat pe un vârtej în cer" (2 Regi 2:11)
15. Biblia spune că, pentru fiecare miracol facut de Moise şi Aaron, vrajitorii Egiptului replicau cu un miracol asemanator:
(a) Moise şi Aaron transforma toata apa din Egipt în sânge (Exod 7:20-21)
(b) Vrajitorii au făcut acelaşi lucru (Exod 7:22). Acest lucru este imposibil, deoarece toata apa disponibila fusese deja transformata in sange de catre Moise si Aaron
16. Cine l-a ucis pe Goliat?
(a) David (I Samuel 17:23, 50)
(b) Elhanan (2 Samuel 21:19)
1. Cine l-a incitat pe David sa numere luptătorii lui Israel?
(a) Dumnezeu (2 Samuel 24: 1)
(b) Satana (I Cronici 2 1:1)
2. Dumnezeu l-a trimis pe profetul lui, David, să ameninţe cu mai mulţi ani de foamete:
(a) şapte ani (2 Samuel 24:13)
(b) trei ani (I Cronici 21:12)
3. Când a adus David Chivotul Legii la Ierusalim? Înainte de înfrângerea Filistenilor sau după?
(a) După (2 Samuel 5 şi 6)
(b) Înainte (I Cronici 13 şi 14)
4. A fost Ioan Botezătorul Ilie care urma să vină?
(a) Da (Matei: 14, 17:10-13)
(b) Nu (Ioan 1:19-21)
5. Isus este moştenitorul tronului lui David?
(a) Da, asa a spus îngerul (Luca 1:32)
(b) Nu, deoarece el este un descendent al lui Ioiachim (vezi Matei 1: I 1, I Cronici 3:16). Şi Ioiachim a fost blestemat de Dumnezeu, astfel încât nici unul dintre descendenţii săi nu poate sta pe tronul lui David (Ieremia 36:30)
6. Cum a aflat Simon Petru despre Isus Hristos?
(a) printr-o revelaţie din ceruri (Matei 16:17)
(b) I-a spus Andrei, fratele lui (Ioan 01:41)
7. În conformitate cu Evanghelia după Ioan, ce a spus Iisus despre propria lui marturie:
(a)"Dacă aş da mărturie despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată" (Ioan 5:31)
(b) "Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată" (Ioan 8:14)
8. Evangheliile spun că Isus a blestemat un smochin. S-a uscat imediat?
(a) Da (Matei 21:19)
(b) Nu. S-a uscat peste noapte (Marcu 2:20)
9. A sarutat Iuda obrazul lui Isus?
(a) Da (Matei 26:48-50)
(b) Nu, Iuda nu a putut ajunge destul de aproape de Isus ca să-l sărute (Ioan 18:3-12)
10. Isus urca la cer în aceeaşi zi in care a fost rastignit?
(a) Da. El a spus hoţului care l-au apărat: "Astazi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23:43)
(b)Nu, el a spus Mariei Magdelena două zile mai târziu: "încă nu am suit la Tatăl" (Ioan 20:17)
11. Ce a făcut Iuda cu banii primiti pentru trădarea lui Isus?
(a) A cumpărat un teren (Faptele Apostolilor 1:18)
(b) El a aruncat toti banii în templu şi a plecat. Preoţii nu puteau pune banii de sânge în vistieria templului, aşa că i-au folosit pentru a cumpăra un teren (Matei 27:5)
12. A vrut Irod să-l ucidă pe Ioan Botezătorul?
(a) Da (Matei 14:5)
(b) A fost Irodiada, soţia lui Irod, cea care a vrut să-l omoare. Dar Irod ştia că el era un om neprihănit şi il ocrotea (Marcu 6:20)
13. Ce a spus sutasul atunci când Isus a murit?
(a)"Acest om a fost nevinovat" (Luca 23:47)
(b) "Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)
14. În afară de Isus, a mai urcat si altcineva la cer?
(a) Nu (Ioan 3:13)
(b) Da: "Şi Ilie a urcat pe un vârtej în cer" (2 Regi 2:11)
15. Biblia spune că, pentru fiecare miracol facut de Moise şi Aaron, vrajitorii Egiptului replicau cu un miracol asemanator:
(a) Moise şi Aaron transforma toata apa din Egipt în sânge (Exod 7:20-21)
(b) Vrajitorii au făcut acelaşi lucru (Exod 7:22). Acest lucru este imposibil, deoarece toata apa disponibila fusese deja transformata in sange de catre Moise si Aaron
16. Cine l-a ucis pe Goliat?
(a) David (I Samuel 17:23, 50)
(b) Elhanan (2 Samuel 21:19)
marți, 31 august 2010
Stefan cel Mare si Sfant
Fragmente din Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă până la Aron vodă de Grigore Ureche
Stefan era un conducator agresiv, nu pacifist; cauta razboiul, ataca Ardealul pentru a-l prada.
Fapte demne de un sfant crestin:
Scrie létopiseţul cel moldovenescu că fiindu Ştefan vodă om războinic şi de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii 6969 (1461) rădicându-să cu toată putérea sa şi s-au dus la Ardeal, de au prădatu Ţara Săcuiască. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi, fără de nici o zminteală.
Cronicarul spune ca Stefan poftea mai mult decat avea - si considera acest lucru firesc, face parte din firea umana.
Si din firea unui sfant crestin, as adauga.
Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneşti de ce are, de acéia poftéşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi.
Pacea nu era pe placul domnuli moldav, el cauta razboaie.
Ştefan vodă, fiindu aprinsă inima lui de lucrurile vitejeşti, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scădére, socotindu că şi inimile voinicilor în războaie trăindu să ascut şi truda şi osteneala cu carea să diprinsése este a doao vitejie, strânsă de iznoavă oaste şi luo pre Basarabă Laiotă, ca să-l ducă la Ţara Muntenească, să-l puie domnu.
Dupa ce a pradat Bucurestii, Stefan a luat in captivitate sotia si fiica lui Radu cel Frumos. Pe ce din urma prizoniera a facut-o, de voie, de nevoie, sotia lui.
Intocmai dupa cum scrie in biblie:
Că iată că létopiseţul cel leşesc nu spune că s-au bătut trei zile războiul, déciia să fie dat dosul Radul vodă, ci spune că daca au văzut că nu le va putea sta împotrivă lui Ştefan vodă, au fugitu la cetate. Iară létopiseţul nostru scrie că daca au sositu Ştefan vodă la margine, noiemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov. Şi décii s-au împreunatu cu Radul vodă, joi într-aceastaşi lună, 18 zile, la locul ce să chiamă Cursul Apei. Şi dându războiu vitejaşte de îmbe părţile, s-au bătut acolo pănă în sară, aşijderea şi vineri şi sâmbătă toată zioa pănă în sară. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, la Dâmboviţă. Iară Ştefan vodă s-au pornitu după dânsul cu toată oastea sa. Şi într-această lună 23 au încunjurat Cetatea Dâmboviţa şi într-acéia noapte au fugit Radul vodă din cetate, lăsă pre doamnă-sa Mariia şi pre fiica sa Voichiţa şi tot ce au avut şi s-au dus la turci. Iară Ştefan vodă, miercuri 24 ale aceştii luni au dobânditu Cetatea Dâmboviţa şi au intratu într-însa şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa şi o au luat-o luişi doamnă şi toată avuţiia lui şi toate veşmintele lui céle scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui. Şi acolo s-au veselit trei zile şi décii s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, dându laudă lui Dumnezeu.
Stefan permite ostirii sale sa jefuiasca, crestineste, toata Muntenia:
Şi dând războiu vitejéşte despre amândoaă părţile, multă pagubă s-au făcut şi cu vrérea lui Dumnedzău fu izbânda la Ştefan vodă, că pierdură munténii războiul. Dat-au Ştefan vodă oştii sale voie să prade în trei dzile, cât vor putea, în Ţara Românească şi prădândŭ, adus-au multă dobândă ostaşii.
Sin nou, jafuri, mai nou, incendieri:
Vă leato 6992 (1484) Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu toată Ţara Muntenească.
Dar nu doar fratii de neam si credinta sunt arsi si jefuiti. Urmeaza si paganii de polonezi:
Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrându să-şi întoarcă dispre léşi strâmbătatea sa, strânsă ţara şi au intratu la Podoliia şi la ruşi, trecutau şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzându şi prădându. Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luatu şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate. Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu. Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, deşi pănă astăzi trăieşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu, că mai a treia parte grăiescu ruséşte. Iar Ştefan vodă prădându şi arzându ţara, s-au întorsu înapoi cu mare dobândă, fără de nici o zminteală, au trecut Nistrul în ceasta parte la Halici şi au prădatu şi de aceasta parte.
Cauta razboiul. Odihna altora era, pentru el, paguba:
Ştefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea şi el odihna altora îi păriia că-i este cu pagubă, au intratu în Ţara Leşască cu oaste şi au prădatu Pocutiia şi o au şi luat-o
Si un final apoteotic pentru statura sa uriasa de sfant crestin ortodox:
Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu.
Stefan era un conducator agresiv, nu pacifist; cauta razboiul, ataca Ardealul pentru a-l prada.
Fapte demne de un sfant crestin:
Scrie létopiseţul cel moldovenescu că fiindu Ştefan vodă om războinic şi de-a pururea trăgându-l inima spre vărsare de sânge, nu peste vréme multă, ce în al cincilea an, să sculă den domniia sa, în anii 6969 (1461) rădicându-să cu toată putérea sa şi s-au dus la Ardeal, de au prădatu Ţara Săcuiască. Nici au avut cine să-i iasă împotrivă, ce după multă pradă ce au făcut, cu pace s-au întorsu napoi, fără de nici o zminteală.
Cronicarul spune ca Stefan poftea mai mult decat avea - si considera acest lucru firesc, face parte din firea umana.
Si din firea unui sfant crestin, as adauga.
Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneşti de ce are, de acéia poftéşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi.
Pacea nu era pe placul domnuli moldav, el cauta razboaie.
Ştefan vodă, fiindu aprinsă inima lui de lucrurile vitejeşti, îi părea că un an ce n-au avut treabă de războiu, că are multă scădére, socotindu că şi inimile voinicilor în războaie trăindu să ascut şi truda şi osteneala cu carea să diprinsése este a doao vitejie, strânsă de iznoavă oaste şi luo pre Basarabă Laiotă, ca să-l ducă la Ţara Muntenească, să-l puie domnu.
Dupa ce a pradat Bucurestii, Stefan a luat in captivitate sotia si fiica lui Radu cel Frumos. Pe ce din urma prizoniera a facut-o, de voie, de nevoie, sotia lui.
Intocmai dupa cum scrie in biblie:
Că iată că létopiseţul cel leşesc nu spune că s-au bătut trei zile războiul, déciia să fie dat dosul Radul vodă, ci spune că daca au văzut că nu le va putea sta împotrivă lui Ştefan vodă, au fugitu la cetate. Iară létopiseţul nostru scrie că daca au sositu Ştefan vodă la margine, noiemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov. Şi décii s-au împreunatu cu Radul vodă, joi într-aceastaşi lună, 18 zile, la locul ce să chiamă Cursul Apei. Şi dându războiu vitejaşte de îmbe părţile, s-au bătut acolo pănă în sară, aşijderea şi vineri şi sâmbătă toată zioa pănă în sară. Iară noaptea spre duminecă au lăsatu Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugitu cu toată oastea sa la scaunul său, la Dâmboviţă. Iară Ştefan vodă s-au pornitu după dânsul cu toată oastea sa. Şi într-această lună 23 au încunjurat Cetatea Dâmboviţa şi într-acéia noapte au fugit Radul vodă din cetate, lăsă pre doamnă-sa Mariia şi pre fiica sa Voichiţa şi tot ce au avut şi s-au dus la turci. Iară Ştefan vodă, miercuri 24 ale aceştii luni au dobânditu Cetatea Dâmboviţa şi au intratu într-însa şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa şi o au luat-o luişi doamnă şi toată avuţiia lui şi toate veşmintele lui céle scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui. Şi acolo s-au veselit trei zile şi décii s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, dându laudă lui Dumnezeu.
Stefan permite ostirii sale sa jefuiasca, crestineste, toata Muntenia:
Şi dând războiu vitejéşte despre amândoaă părţile, multă pagubă s-au făcut şi cu vrérea lui Dumnedzău fu izbânda la Ştefan vodă, că pierdură munténii războiul. Dat-au Ştefan vodă oştii sale voie să prade în trei dzile, cât vor putea, în Ţara Românească şi prădândŭ, adus-au multă dobândă ostaşii.
Sin nou, jafuri, mai nou, incendieri:
Vă leato 6992 (1484) Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu toată Ţara Muntenească.
Dar nu doar fratii de neam si credinta sunt arsi si jefuiti. Urmeaza si paganii de polonezi:
Într-acelaşi an, Ştefan vodă vrându să-şi întoarcă dispre léşi strâmbătatea sa, strânsă ţara şi au intratu la Podoliia şi la ruşi, trecutau şi de Liov la Canţug oraşului, la apa Visloca, toate satile arzându şi prădându. Ars-au oraşul Premişlia, Radumnea, Prevorsca, Lanţut şi cetatea Tereabul şi multă bunătate dintr-însa au luatu şi mulţi joimiri au scos, ci pre toţi i-au tăiatu şi alţii mai mulţi au arsu în cetate. Şi cetatea Buceaciul multă nevoie au păţitu şi Podhaeţul au arsu. Şi mulţi oameni, bărbaţi, muieri, copii, au scos în robie, mai mult de 100.000, mulţi de aceia au aşezatu Ştefan vodă în ţara sa, deşi pănă astăzi trăieşte limba rusască în Moldova, ales pre unde i-au discălicatu, că mai a treia parte grăiescu ruséşte. Iar Ştefan vodă prădându şi arzându ţara, s-au întorsu înapoi cu mare dobândă, fără de nici o zminteală, au trecut Nistrul în ceasta parte la Halici şi au prădatu şi de aceasta parte.
Cauta razboiul. Odihna altora era, pentru el, paguba:
Ştefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea şi el odihna altora îi păriia că-i este cu pagubă, au intratu în Ţara Leşască cu oaste şi au prădatu Pocutiia şi o au şi luat-o
Si un final apoteotic pentru statura sa uriasa de sfant crestin ortodox:
Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu.
luni, 30 august 2010
Reclame
Reclame la inghetata aparute in Marea Britanie (si pentru ca Marea Britanie este o tara democratica, in care drepturile omului - inclusiv libertatea de exprimare - sunt respectate cu sfintenie, reclamele sunt pe cale de a fi interzise):
'"concepţia imaculată"
"credem în salivare"
Cateva contradictii
In biblie, spun crestinii, nu exista contradictii. In cazul asta:
- care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus, "tata, in minile tale imi incredintez duhul" (Luca 23:46) ori "s-a sfarsit" (Ioan 19:30)?
- Iuda chiar l-a sarutat pe Isus (Matei 26:48-50) sau nu s-a putut apropia de el (Ioan 18:3-12)?
- perdeaua din templu s-a rupt inaintea mortii lui Isus (Luca 23:45-16) sau dupa (Matei 27:50-51)?
- unde era Isus in ceasul al saselea din ziua crucificarii, pe cruce deja (Marcu 15:25) sau in curtea lui Pilat (Ioan 19:14)?
- ce a facut Iuda cu banii primiti de pe urma tradarii lui Isus, si-a cumparat un teren (Fapte 1:18) sau i-a aruncat in templu (Matei 27:5)?
- s-a rugat Isus pentru a preveni crucificarea (Matei 26:39), sau nu (Ioan 12:27)? Iar daca s-a rugat, a doua rugaciune a fost identica cu prima (Marcu 14:39) sau nu (Matei 26:42)?
- ce a spus centurionul cand Isus a murit, ca "omul acesta era nevinovat" (Luca 23-47) sau ca "omul acesta era fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)?
- centurionul asta venise personal sa-i ceara lui Isus sa-i vindece robul (Matei 8:5) sau i-a trimis pe altii (Luca 7:3-6)?
- cand a curatat templul de camatari si negustori, in ziua in care a intrat in Ierusalim (Matei 21:12) sau a doua zi (Marcu)?
- copacul blestemat de Isus s-a uscat pe loc (Matei 21:19) sau peste noapte (Marcu 2:20)?
- care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus, "tata, in minile tale imi incredintez duhul" (Luca 23:46) ori "s-a sfarsit" (Ioan 19:30)?
- Iuda chiar l-a sarutat pe Isus (Matei 26:48-50) sau nu s-a putut apropia de el (Ioan 18:3-12)?
- perdeaua din templu s-a rupt inaintea mortii lui Isus (Luca 23:45-16) sau dupa (Matei 27:50-51)?
- unde era Isus in ceasul al saselea din ziua crucificarii, pe cruce deja (Marcu 15:25) sau in curtea lui Pilat (Ioan 19:14)?
- ce a facut Iuda cu banii primiti de pe urma tradarii lui Isus, si-a cumparat un teren (Fapte 1:18) sau i-a aruncat in templu (Matei 27:5)?
- s-a rugat Isus pentru a preveni crucificarea (Matei 26:39), sau nu (Ioan 12:27)? Iar daca s-a rugat, a doua rugaciune a fost identica cu prima (Marcu 14:39) sau nu (Matei 26:42)?
- ce a spus centurionul cand Isus a murit, ca "omul acesta era nevinovat" (Luca 23-47) sau ca "omul acesta era fiul lui Dumnezeu" (Marcu 15:39)?
- centurionul asta venise personal sa-i ceara lui Isus sa-i vindece robul (Matei 8:5) sau i-a trimis pe altii (Luca 7:3-6)?
- cand a curatat templul de camatari si negustori, in ziua in care a intrat in Ierusalim (Matei 21:12) sau a doua zi (Marcu)?
- copacul blestemat de Isus s-a uscat pe loc (Matei 21:19) sau peste noapte (Marcu 2:20)?
Ce spune biblia versus ce spun crestinii
Dovada ca mai nimeni dintre cei care se declara credinciosi crestini nu citeste cartea de capatai a propriei religii este hiatusul dintre ceea ce spun ei si ceea ce spune cartea lor sfanta.
Exemple:
1. Biblia afirma ca nu-i cuvantul literal Domnului, ci este modificata de catre oameni:
(Ieremia 8)
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
2. D-zeu este iconoclast. Detesta idolatrizarea lucrurilor pamantesti ca biblii si icoane, care sunt facute doar pentru a castiga bani de pe urma lor
(Isaia 44)
9. Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
10. Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
3. Toti se mantuiesc, nu doar credinciosii. Este suficient sa iubesti si sa nu faci rau, nu trebuie neaparat sa fii credincios:
(I Corinteni 3)
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
(I Timotei 4)
10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
4. Isus este împotriva regulilor (cum ar fi postul sau sărbătorile) instituite de preoţi, pe care îi consideră demoni amăgitori care propovăduiesc evanghelia doar de formă.
(Coloseni 2)
16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
[...]
20. Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti?
23. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
(I Timotei 4)
1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
[...]
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
(Matei 15)
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
5. Dumnezeu este împotriva sărbătorilor şi ceremoniilor religioase.
(Isaia 1)
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
(Amos 5)
21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile voastre.
22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii.
23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea alăutelor tale!
24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
6. Isus e împotriva preoţilor ca persoane publice care cer respect în numele religiei. Fariseii si carturarii numiti de Isus sunt exact preotii de astazi.
Isus chiar zice că este interzis să îi spui unui om "Părinte", asa cum credinciosii obisnuiesc azi sa spuna preotilor:
(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
(Matei 23)
1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
[..]
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate
7. Isus e împotriva religiilor care se declară speciale (Adevărate, Drepte etc.)
(Luca 9)
49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi
(Luca 18)
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
(Timotei 1)
4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică,
6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Isus e împotriva celor care judecă mereu, mai ales în numele religiei
(Matei 7)
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
9. Ritualurile bisericesti, ca "taina" botezului nu înseamnă mare lucru pentru Isus
(I Corinteni 1)
17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
10. Isus detestă în special icoanele unde e reprezentat ca având păr lung
(I Corinteni 11)
14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
11. Cristos e împotriva călugăriei; o viaţă retrasă de lume e laşitate.
(I Timotei 4)
12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
12. Raiul şi iadul nu sunt locuri reale unde "ajung sufletele dupa moarte"
(Luca 17)
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
13. Tradiţia religioasă e zero.
(Matei 3)
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
14. Creştinismul nu trebuie să aibă nimic în comun cu politica - apropo de preotii care se implica in viata politica
(Ioan 18)
36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
15. Mântuirea nu depinde de respectarea poruncilor
(Galateni 2)
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta. (Galateni 3)
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei? [..]
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”
16. Dumnezeu nu este atotputernic:
(Judecatori 1)
19. Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n'a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
Exemple:
1. Biblia afirma ca nu-i cuvantul literal Domnului, ci este modificata de catre oameni:
(Ieremia 8)
8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună.
9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
2. D-zeu este iconoclast. Detesta idolatrizarea lucrurilor pamantesti ca biblii si icoane, care sunt facute doar pentru a castiga bani de pe urma lor
(Isaia 44)
9. Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
10. Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
3. Toti se mantuiesc, nu doar credinciosii. Este suficient sa iubesti si sa nu faci rau, nu trebuie neaparat sa fii credincios:
(I Corinteni 3)
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
(I Timotei 4)
10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
4. Isus este împotriva regulilor (cum ar fi postul sau sărbătorile) instituite de preoţi, pe care îi consideră demoni amăgitori care propovăduiesc evanghelia doar de formă.
(Coloseni 2)
16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
[...]
20. Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti?
23. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
(I Timotei 4)
1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
[...]
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
(Matei 15)
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
(Galateni 5)
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
(Romani 2)
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
5. Dumnezeu este împotriva sărbătorilor şi ceremoniilor religioase.
(Isaia 1)
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
(Amos 5)
21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile voastre.
22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire grase ale voastre nu voi pleca ochii.
23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea alăutelor tale!
24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
6. Isus e împotriva preoţilor ca persoane publice care cer respect în numele religiei. Fariseii si carturarii numiti de Isus sunt exact preotii de astazi.
Isus chiar zice că este interzis să îi spui unui om "Părinte", asa cum credinciosii obisnuiesc azi sa spuna preotilor:
(Marcu 12)
38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
(Matei 23)
1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
[..]
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate
7. Isus e împotriva religiilor care se declară speciale (Adevărate, Drepte etc.)
(Luca 9)
49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi
(Luca 18)
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
(Timotei 1)
4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică,
6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Isus e împotriva celor care judecă mereu, mai ales în numele religiei
(Matei 7)
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
9. Ritualurile bisericesti, ca "taina" botezului nu înseamnă mare lucru pentru Isus
(I Corinteni 1)
17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
10. Isus detestă în special icoanele unde e reprezentat ca având păr lung
(I Corinteni 11)
14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
11. Cristos e împotriva călugăriei; o viaţă retrasă de lume e laşitate.
(I Timotei 4)
12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
12. Raiul şi iadul nu sunt locuri reale unde "ajung sufletele dupa moarte"
(Luca 17)
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
13. Tradiţia religioasă e zero.
(Matei 3)
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
14. Creştinismul nu trebuie să aibă nimic în comun cu politica - apropo de preotii care se implica in viata politica
(Ioan 18)
36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
15. Mântuirea nu depinde de respectarea poruncilor
(Galateni 2)
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta. (Galateni 3)
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? - daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei? [..]
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”
16. Dumnezeu nu este atotputernic:
(Judecatori 1)
19. Domnul a fost cu Iuda; şi Iuda a pus stăpînire pe munte, dar n'a putut să izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentrucă aveau cară de fer.
miercuri, 25 august 2010
O icoana a supravietuit incendiului de la Maternintatea Giulesti
Iata stirea:
Concluzia celor de pe blogurile crestine? A fost o minune, e o dovada clara ca exista Dumnezeu. Un Dumnezeu atotputernic si iubitor care lasa cinci bebelusi sa moara in flacari iar pe sase ii schilodeste pe viata, insa salveaza o icoana. Laudat fie numele lui...
Desi in salonul de la Reanimarea Maternitatii Giulesti, cuprins de flacari lunea trecuta, incubatoarele, mobilierul si toata aparatura au fost distruse de flacari, anchetatorii au descoperit surprisi ca o iconita de plastic, infatisandu-l pe Sfantul Stelian cu un prunc in brate, a ramas intacta.
Temperatura in seara dezastrului atinsese in incaperea respectiva circa 200 de grade Celsius, cu toate acestea, obiectul a fost gasit sub o saltea carbonizata, fara sa aiba vreo urma ca trecuse prin foc.
“E o minune! Mi-au dat lacrimile. Va rog sa i-o dati parintelui care a pus-o acolo. Macar cu asta sa ramana. Stiu ca bebelusii din patuturi au murit asfixiati luni seara. Totusi, sper si ma rog la Dumnezeu ca iconita sa-l fi protejat pe copilas si acesta sa traiasca”, a declarat anchetatorul care a gasit iconita, in exclusivitate pentru Libertatea.
Cinci bebelusi au pierit si alti sase au suferit arsuri grave in urma unui incendiu care a izbucnit, luni seara, la Reanimarea Maternitatii Giulesti din Capitala.
luni, 23 august 2010
"Moldova este parte inseparabilă a Sfintei Rusii”
La 21 august 2010, la mănăstirea stavropighială de călugări din Solovki (insula Solovki din Marea Albă — nota traducătotului), a avut loc întâlnirea planificată între Sanctitatea Sa, Patriarhul Moscovei Kirill cu ierarhii mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei.
La întâlnire au participat mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove Vladimir, preşedintelele Sectorului de Relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, episcopii Sava de Tiraspol şi Dubăsari, Anatolie de Cahul şi Comrat, Petru de Hâncu, Marchel de Bălţi şi Făleşti.
«Sunt foarte bucuros, vlădica, că împreună cu episcopatul Înaltpreasfinţiei voastre sunteţi aici, pe acest pământ sfânt, — a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, salutându-l pe mitropolitul Chişinăului Vladimir. — Uneori suntem întrebaţi: „dar de ce atribuiţi Moldova Sfintei Rusii, căci moldovenii vorbesc o altă limbă, neslavă?“ Şi eu răspund că Sfânta Rusie este o noţiune nici etnică, nici politică, nici lingvistică, este o noţiune spirituală».
«Atunci când ne rugăm împreună cu fraţii şi surorile noastre din Moldova, noi nu simţim nici o diferenţă — în faţa lui Dumnezeu suntem un singur popor — a continuat Sfântul Vlădică. — Anume această comuniune de valori, comuniune a orientării spirituale formează unitatea noastră spirituală, care este mai presus de orice graniţe politice; şi nici un fel de partide politice care ne ameninţă cu o ruptură între noi nu sunt capabile să distrugă acestă unitate. Cu cât mai devreme vor înţelege ei asta, cu atât mai puţine puteri vor risipi în van».
«Ne rugăm astăzi pentru Moldova, pentru înflorirea poporului moldovenesc, pentru ca orientarea politică a Moldovei să contribuie la păstrarea unităţii Sfintei Rusii», — a spus în încheiere Sanctitatea Sa, Kirill, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.
Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii
Nostalgiile imperiale nu mor niciodata...
La întâlnire au participat mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove Vladimir, preşedintelele Sectorului de Relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, episcopii Sava de Tiraspol şi Dubăsari, Anatolie de Cahul şi Comrat, Petru de Hâncu, Marchel de Bălţi şi Făleşti.
«Sunt foarte bucuros, vlădica, că împreună cu episcopatul Înaltpreasfinţiei voastre sunteţi aici, pe acest pământ sfânt, — a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, salutându-l pe mitropolitul Chişinăului Vladimir. — Uneori suntem întrebaţi: „dar de ce atribuiţi Moldova Sfintei Rusii, căci moldovenii vorbesc o altă limbă, neslavă?“ Şi eu răspund că Sfânta Rusie este o noţiune nici etnică, nici politică, nici lingvistică, este o noţiune spirituală».
«Atunci când ne rugăm împreună cu fraţii şi surorile noastre din Moldova, noi nu simţim nici o diferenţă — în faţa lui Dumnezeu suntem un singur popor — a continuat Sfântul Vlădică. — Anume această comuniune de valori, comuniune a orientării spirituale formează unitatea noastră spirituală, care este mai presus de orice graniţe politice; şi nici un fel de partide politice care ne ameninţă cu o ruptură între noi nu sunt capabile să distrugă acestă unitate. Cu cât mai devreme vor înţelege ei asta, cu atât mai puţine puteri vor risipi în van».
«Ne rugăm astăzi pentru Moldova, pentru înflorirea poporului moldovenesc, pentru ca orientarea politică a Moldovei să contribuie la păstrarea unităţii Sfintei Rusii», — a spus în încheiere Sanctitatea Sa, Kirill, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii.
Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi a întregii Rusii
Nostalgiile imperiale nu mor niciodata...
vineri, 20 august 2010
Sfaturi Ortodoxe
Sursa
Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie
- Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.
Nu reusesc sa inteleg de ce biserica tine sa condamne si sa pedepseasca "pacatele" savarsite fara voie, ori chiar mai grav tine sa pedepseasca victimele. Cu atat mai mult cu cat atunci cand o femeie pierde o sarcina fara voia ei este imoral si inuman sa o mai incarci si cu sentimentul vinovatiei pentru un lucru pe care nu l-a comis si pe care nu l-a dorit. Multe sarcini se pierd din motive medicale sau chiar in urma unor accidente; a le invinovati pentru acest lucru pe femeile care sufera deja din cauza asta, a le acuza pentru lucruri de care nu sunt vinovate, este de neconceput.
- Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească
Trec peste observatia ca spiritul de casta ii face sa-si protejeze membrii "Famigliei" indiferent de situatie (chiar daca preotul ar fi vinovat, condamnat este cel care isi face dreptate), si remarc cu amuzament ca desi faptuitorul este alungat din biserica, este asteptat sa revina inapoi dupa doi ani. Nu se pot lipsi multa vreme de cotizanti...
Păcatele care opresc de la Sfânta Împărtăsanie
- Femeia care pierde pruncul fară voia ei, 1 an să nu se împărtăsească.
Nu reusesc sa inteleg de ce biserica tine sa condamne si sa pedepseasca "pacatele" savarsite fara voie, ori chiar mai grav tine sa pedepseasca victimele. Cu atat mai mult cu cat atunci cand o femeie pierde o sarcina fara voia ei este imoral si inuman sa o mai incarci si cu sentimentul vinovatiei pentru un lucru pe care nu l-a comis si pe care nu l-a dorit. Multe sarcini se pierd din motive medicale sau chiar in urma unor accidente; a le invinovati pentru acest lucru pe femeile care sufera deja din cauza asta, a le acuza pentru lucruri de care nu sunt vinovate, este de neconceput.
- Acela care ar ocărî, ar bârfi, ar necinsti sau ar bate pe vreun preot, chiar dacă ar fi preotul vinovat, unul ca acela va fi dat anatemei si lepădat de la Biserică ca unul ce s-a îndepărtat de Sfânta Treime si la un loc cu Iuda va fi partea lui si 2 ani să nu se împărtăsească
Trec peste observatia ca spiritul de casta ii face sa-si protejeze membrii "Famigliei" indiferent de situatie (chiar daca preotul ar fi vinovat, condamnat este cel care isi face dreptate), si remarc cu amuzament ca desi faptuitorul este alungat din biserica, este asteptat sa revina inapoi dupa doi ani. Nu se pot lipsi multa vreme de cotizanti...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)