Botezul

Pe langa alte considerente legate de moralitatea botezului (este firesc sa fie botezate persoane care nu au posibilitatea de a fi de acord cu aceasta procedura sau de a o respinge?), ritualul botezului este si riscant.

In Republica Moldova un preot a omorat prin inecare un copil in timp ce-l boteza.

In imaginile filmate in timpul botezului, prezentate de publika.tv, se vede cum preotul apleaca copilul cu capul in apa de trei ori, fara sa-i astupe gura cu mana. Expertiza medico-legala a aratat ca micutul a murit asfixiat. Martorii citati de agentiile de presa basarabene sustin că micutul de o luna si jumatate a murit in bratele parintilor, in timp ce ieseau din curtea bisericii.

La insistentele celor de fata care i-au atras preotului atentia ca este ceva in neregula cu bebelusul, individul a replicat cu aroganta ca nu-i la primul lui botez, stie el ce face.

Politia a inceput o ancheta, in timp ce nemernicul are tupeul sa se pretinda nevinovat. Sper sa fie pedepsit asa cum merita.

fotografie din timpul savarsirii ritualului ucigas

Si in Romania a fost un caz - prin Sibiu, anul trecut. Un baietel de sase saptamani a murit la scurt timp după ce a fost botezat. Tragedia s-a intamplat chiar in timpul slujbei. Micutul a fost scufundat de preot in cristelnita de doua ori si, dupa ce a fost pus pe masa, a inceput sa se invineteasca. Ulterior, copilul a intrat in stop cardio-respirator. Disperati, parintii au chemat ambulanta, care l-a transportat la spital. In ciuda eforturilor medicilor, copilul a murit. Chiar daca initial l-a acuzat pe preot de neglijenta, pentru ca l-ar fi bagat pe copil cu capul in apa fara sa ii acopere gura cu mana, familia nu a depus plangere impotriva acestuia. Nu stiu prin ce metode reprezentantii BOR i-au determinat sa nu depuna plangere.

Evident, ambele cazuri sunt prezentate ca fiind "fara precedent". De fapt sunt primele cazuri despre care s-a aflat in mass-media. Dar putem fi siguri ca nu vor mai exista si alte astfel de incidente?

Este un motiv suficient macar pentru a amana ritualul botezului pana la o varsta mai inaintata, preferabil la o varsta la care cel supus acestui ritual sa decida de unul singur daca vrea sau nu sa i se supuna. Si evident, ar trebui renuntat la botezul, mult prea riscant, prin scufundare.

Adevaratul logo turistic al Romaniei

De la Black Dog citire:

Criminalii din Giulesti

O stire Mediafax:

Cadre medicale ce aveau cartele de acces în secţia bebeluşilor de la Giuleşti sărbătoreau Sf. Maria

Cadrele medicale care aveau cartele de acces în Secţia de Terapie Intensivă prematuri a Maternităţii Giuleşti, luni seara, la momentul în care s-a declanşat incediul, îşi sărbătoreau colegele care se numesc Maria, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.

Uşa încăperii unde se aflau cei 11 micuţi, arşi în incendiu, se deschidea numai cu cartelă.

De altfel, imaginile date publicităţii de criminalişti redau panica părinţilor, dar şi neputinţa unor cadre medicale de a intra în secţie şi de a interveni pentru a scoate bebeluşii din încăpere.

Surse medicale susţin că asistentele care erau responsabile cu supravegherea micuţilor participau la o masă dată în cinstea Sf. Marii, sărbătoare religioasă care avusese loc cu o zi înainte, respectiv în 15 august.

Potrivit primelor estimări ale specialiştilor, din momentul declanşării incendiului, până la intervenţia cadrelor în încăpere, a durat cel puţin 20 de minute, timp în care Secţia a fost lăsată nesupravegheată.

Deci cinci bebelusi au murit si altii se zbat inca intre viata si moarte (iar daca vor ramane in viata in mod cert vor avea sechele toata viata) pentru ca niste adulti inconstienti au preferat ca in loc sa-si indeplineasca indatoririle de serviciu, sa celebreze o sarbatoare religioasa.

Pariul lui Pascal

Pariul lui Pascal este, probabil, printre cele mai raspandite argumente pro-credinta.

Si este, probabil, printre cele mai evident eronate.

Pariul ar fi urmatorul: daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista, nu vei fi pierdut nimic, dar daca nu crezi si se dovedeste ca exista, vei merge în Iad. Asadar, este iresponsabil sa fii ateu.

Deci "pariul" propune credinta din oportunism, fara argumente concrete, palpabile.

Mai formal, argumentul este structurat dupa cum urmeaza :
1. Nu stim daca exista Dumnezeu.
2. Daca el exista, necredinta în el are consecinte negative asupra sufletului nemuritor.
3. Daca el nu exista, credinta în el nu are nici o consecinta.
4. Asadar, este în interesul omului sa creada în Dumnezeu.

Prima problema a argumentului este cea a "evitarii Iadului gresit". Exista in lume mai multe religii, iar argumentul nu o specifica pe cea care ar trebui urmata. Crezand pur si simplu în Dumnezeu, dar practicand religia gresita, omul ajunge tot în Iad. Argumentul poate fi folosit la fel de bine (mai bine zis, la fel de gresit) de catre crestini, musulmani, evrei, hindusi etc

Mai departe, argumentul se bazeaza pe presupunerea ca existenta si inexistenta lui Dumnezeu sunt la fel de probabile, ceea ce nu s-a demonstrat. Daca existenta lui Dumnezeu ar avea o probabilitate care tinde la zero, argumentul isi pierde greutatea. Daca consideram ca probabilitatea de a exista oricare dintre divinitatile care s-au perindat prin mitologie ori care mai pot aparea de acum incolo ar fi egala (si in lipsa unor alte argumente in favoarea vreuneia dintre aceste divinitati este o presupunere fireasca), iar numarul zeitatilor posibile tinzand la infinit, rezulta ca probabilitatea existentei fiecareia dintre ele tinde la zero.

Pe de alta parte, teologia crestina ne face sa credem ca Dumnezeu cere o credinta sincera si nu ar acorda mantuirea cuiva care crede doar în baza unui pariu prin care spera sa obtina beneficii dupa moarte. Si exact asta este si abordarea celor mai multe dintre celelalte teologii. O credinta din interes, din calcul meschin, o credinta bazata pe cantarirea avantajelor ce pot decurge din practicarea ei nu este ceea ce predica religiile clasice.

In final, afirmatia 3 este falsa - credinta intr-un zeu care nu exista are consecinta grava a pierderii unei vieti întregi in slujba unei minciuni. Vorbim despre timpul pierdut la slujbe si cu rugaciuni catre un zeu inexistent, despre banii cheltuiti fara folos pentru cumpararea unor icoane, lumanari ori altele de acest gen, pentru achitarea "prestatiilor" bisericesti de la botezuri, nunti, inmormantari si alte ocazii speciale ori ordinare, despre infometarea din timpul postului, despre abstinenta de la diverse placeri nevinovate ale vietii.

In concluzie, "Pariul lui Pascal" este un argument eronat.

Ateism

Este oare adevarat ca, in lipsa fundamentelor crestine, nu putem promova dreptatea, intelegerea si nu putem condamna viciile si crima? Cel mai bine a raspuns Holbach:

"Aveau oare oamenii nevoie de o revelatie supranaturala ca sa afle ca dreptatea este necesara pentru existenta societatii si ca nedreptatea creeaza doar o adunatura de dusmani, gata sa-si faca rau unul altuia? Este nevoie de cuvantul lui Dumnezeu pentru ca oamenii sa inteleaga ca fiintele care traiesc laolalta au nevoie de dragoste si de ajutor reciproc? Era oare nevoie de ajutor supranatural pentru ca oamenii sa descopere ca razbunarea este un rau si o incalcare a legilor tarii, care, daca sunt drepte, inlocuiesc in intregime razbunarea? Nu pricepe oare orice om caruia ii este draga viata ca viciile, excesele si voluptatea ne scurteaza zilele? Si, in sfarsit, oare experienta nu dovedeste oricarei fiinte rationale ca crima provoaca ura semenilor, ca omul vicios isi face rau lui insusi, pe cand virtutea genereaza dragoste si stima?
Este suficient ca oamenii sa se gandeasca cat de putin la actiunile lor, la adevaratele lor interese si la menirea societatii, pentru ca sa inteleaga care este datoria lor unul fata de altul. Este suficienta vocea ratiunii pentru a afla care este datoria noastra fata de aproapele nostru."

As mai adauga ceva: o conceptie gresita, dar larg raspandita printre credinciosi, este ca devenim atei in urma unei intamplari tragice si devastatoare (pierderea cuiva drag, de exemplu), dupa care ne intrebam: "Cum a putut Dumnezeu face/permite asta?!", ori ca incepem sa-l uram pe Dumnezeu din acest motiv. Dar ca sa poti sa-l urasti pe Dumnezeu, trebuie ca intai sa crezi ca el exista. Cei care il urasc pe Dumnezeu nu pot fi atei. Un ateu poate (dar nu e obligatoriu!) sa urasca religia, ori credinciosii, dar nu poate uri ceea ce nu crede ca exista. E ca si cum i-ai uri pe balauri pentru ca rapesc fete de imparati...

Alta parere gresita este ca oamenii decid sa fie atei. Este greu de crezut ca cineva isi spune intr-o zi: "Ei bine, eu pana acum am crezut in Dumnezeu, dar hai de azi incolo sa nu mai cred!". Ateismul nu este o alegere. Nu te trezesti intr-o dimineata cu fata la cearceaf si gata, te hotarasti sa fii ateu. Nu este o criza adolescentina, sau un act de rebeliune. Nu este o decizie arbitrara: "Ce mananc azi? Ciorba. Cum imi zugravesc casa? Verde. Cred in Dumnezeu? Nu.".

Ideea ca cineva alege ateismul din spirit de contradictie sau din rebeliune este absurda. Cineva mi-a spus odata ca am ales ateismul pentru ca nu imi place ideea ca exista "ceva mult mai mare decat noi", o "forta superioara". Daca ar fi asa, nu as fi ateu, pentru ca as crede intr-un Dumnezeu de care incerc sa scap, la care vreau sa renunt. Nici macar nu sunt ateu pentru a-mi face viata mai usoara. Pur si simplu sunt ateu pentru ca nu am motive sa cred in zeitatile crestine, musulmane, hinduse etc. Daca ar fi vorba despre rebeliune, as sti ca Dumnezeu exista si ca il voi intalni dupa moarte. Nu te poti lupta decat cu un adversar in a carui existenta crezi, nu cu unul in a carui existenta nu crezi. Nu te poti lupta cu Spanul din povestea Harap Alb decat daca ai vreun motiv sa crezi ca Spanul exista in realitate. Asa ca acuzatia de rebeliune nu poate veni decat de la diversi credinciosi care nu accepta ca pe planeta exista sute de milioane de oameni care pur si simplu nu cred nici in zeul lor, nici in al altora. Ideea ca "fiecare crede in ceva" este atat de intiparita in creierele lor, si atat de importanta pentru ei, incat refuza sa accepte evidenta existentei celor care nu au nici o religie. Ori se incapataneaza sa afirme ca ateismul este el insusi un fel de credinta.

Oamenii nu aleg sa fie atei. Ei doar realizeaza ca si-au pierdut credinta, daca au avut vreuna (caci sunt si unii care n-au avut credinta niciodata), si ca au devenit atei fara sa vrea acest lucru si uneori chiar impotriva dorintei lor. Unii lupta impotriva acestei schimbari, si poate fi extrem de traumatizant sa-ti pierzi credinta, daca inainte ocupa un loc major in viata ta. Unul dintre cele mai raspandite motive ale pierderii credintei este ca oamenii inteleg ca o explicatie mai buna, mai completa, mai coerenta a vietii, universului si a tot ce ne inconjoara poate fi gasita in afara religie. Inteleg ca Universul are mai mult sens fara implicarea nici unei divinitati. Noi nu vedem nici o dovada a existentei vreunui Creator al cosmosului, naturii, biologiei, nu vedem nimic care exista sau se intampla si a carui singura explicatie sa fie interventia divina. Multe dintre tezele sustinute de religie, daca nu chiar toate, sunt vagi, ambigue, incoerente si contradictorii (daca judeci cu mintea deschisa si nu esti dispus sa crezi orice, doar pentru ca asa "trebuie"). Multe dintre regulile impuse de diversele religii sunt arbitrare si irationale, si nu par izvorate de la vreo divinitate suprema. Oamenii isi pierd credinta atunci cand religia nu are ce sa le ofere, cand gasesc, la intrebarile pe care si le pun, raspunsuri mai bune, ori o filozofie mai adecvata, sau un alt mod de viata, mai bun.

Alta greseala care se face frecvent este ca unii apreciaza ca ateii cred in inexistenta lui Dumnezeu. Nimic mai fals. Ei nu cred in inexistenta divinitatii, ci nu cred ca exista. Este o mare diferenta. Asa cum cei care nu cred in existenta spiridusilor (majoritatea oamenilor de fapt) nu sunt adepti ai "credintei in non-existenta spiridusilor". Inseamna doar ca nu au vazut pana acum dovezi ale existentei lor. Asa si ateii, daca vor avea dovezi ca Dumnezeu exista, vor crede; daca nu, nu.

Diferenta dintre "a crede ca nu" si "a nu crede ca" poate ca nu este intotdeuna evidenta, insa este o diferenta capitala.

Pelerinaj riscant

O stire Mediafax:

Directorul Directiei de Sanatate Publica din Constanta, Constantin Dina, a declarat ca aproximativ 60 de persoane au mancat la Manastirea Ivrinezu, iar pana in prezent 20 dintre acestea au ajuns la spital, cu simptome de toxiinfectie alimentara.

Potrivit sursei citate, 14 din cele 20 de persoane se afla la Spitalul Clinic de Boli Infectioase Constanta, iar celelalte sase la Spitalul Municipal Medgidia.

Din cele 20 de persoane, 18 sunt copii, unii cu varste mai mici de doi ani.

Conducerea DSP Constanta a deschis o ancheta in acest caz, iar o echipa a institutiei va merge la manastire penru a recolta probe din alimentele consumate.

Reprezentantii DSP spun ca manastirile nu au nevoie de autorizatii sanitare pentru a organiza mese pentru pelerini.

Ei bine, se pare ca ar trebui ca de acum incolo sa fie autorizate din punct de vedere sanitar si manastirile, nu doar hotelurile si restaurantele. Cel putin cele care intentioneaza sa hraneasca si pe altii in afara propriilor vietuitori. In fond, se pare ca Doamne-Doamne nu are de gand sa protejeze pelerinii care ajung la manastiri de toxiinfectii alimentare. Are alte griji mai importante, probabil...

Basescu - una alba, una neagra

“Un lucru în privinţa căruia am fost extrem de nemulţumit este repartizarea de bani din buget pe obiective de interese pentru fiecare parlamentar. Să terminăm cu aceste fanariotisme, că ţara nu are bani pentru construirea de biserici... Nu e timpul să construim acum biserici din bani publici, avem alte priorităţi…”

Bravo Basescu, a fost primul gand care mi-a venit in minte. Intr-adevar, asta este presedintele pe care l-am votat in 2004: era cel care a pus umarul, in calitate de primar general, la stoparea monstruozitatii care s-ar fi construit in Parcul Carol.

Dar la a doua citire apare intrebarea: daca acum nu-i momentul pentru a aloca bani publici catre constructia de biserici, inseamna ca altadata o sa fie?!

Mi-as fi dorit mai degraba din partea presedintelui o pozitie de principiu clara: in nici o situatie, chiar daca este criza sau perioada de boom economic, alocarea de bani publici catre constructia de biserici nu este justificata.

Alta invitatie la film - Biblia Secreta

Acum 2000 de ani intr-un colt al Imperiului Roman un om sfant propovaduieste pacea. Ii hraneste pe saraci, ii vindeca pe cei bolnavi, ii invie pe morti. Adeptii sai il numesc chiar "Dumnezeu". Numele sau este...

Bill Maher - Religulous

Partea 1:


Vezi mai multe video din Film

Partea a doua:


Vezi mai multe video din Film

Ultima parte:


Vezi mai multe video din Film

Psihologia Maselor - astazi, despre invatamant

Am gasit recent o carte (publicata la sfarsitul secolului XIX de catre Gustave Le Bon, numita Psihologia Maselor. Este o carte care poate pune multe semne de intrebare celui care o citeste cu mintea deschisa, pur si simplu omul asta a anticipat te obliga sa iti schimbi modul de gandire. Am inteles, citind-o, mult mai multe si despre politica, si despre istorie, si despre religie decat am inteles din oricare alta carte, si o recomand calduros oricui.

Referitor la invatamant, scrie, si asta la sfarsit de secol XIX, dar parca mai actual ca niciodata:




5. Instruirea şi educatia

Printre ideile dominante de prim rang ale timpului nostru se afla şi urmatoarea: instruirea are drept rezultat cert perfectionarea oamenilor şi chiar egalitatea lor. Prin simpla repetare, asertiunea aceasta a sfîrşit prin a deveni una din dogmele cele mai de nezdruncinat ale democratiei. De fapt ar fi greu sa abordăm acum aceasta dogma, aşa cum odinioara era greu sa te atingi de acelea ale bisericii.

Daca apropiem profundele disensiuni religioase şi politice care desbină diversele regiuni ale Frantei şi care sînt îndeosebi o problema de rasa, de tendintele separatiste manifestate în perioada Revolutiei (de la 1789) şi conturate din nou spre sfîrşitul razboiului franco-german (din 1871), vedem ca rasele diferite care subzista pe solul nostru sînt cu totul departe de a fi fuzionat. Centralizarea energica a Revolutiei şi crearea de departamente artificiale destinate sa amestece vechile provincii a fost, desigur, opera sa cea mai utila . Daca descentralizarea de care vorbesc atîta astazi spiritele neprevazatoare ar putea fi creata, ea ar duce fara întîrziere la cele mai sîngeroase discordii. A nu recunoaşte lucrul acesta, este a uita cu totul istoria noastră

Dar asupra acestui punct, ca şi asupra a multe altele, ideile democratice se gasesc în profund dezacord cu datele psihologiei şi ale experientei. Cîtiva filosofi eminenti, îndeosebi Herbert Spencer, nu au avut dificultati prea mari ca sa arate ca instruirea nu-1 face pe om nici mai moral, nici mai fericit, ca ea nu-i schimba instinctele şi pasiunile ereditare şi ca, rau canalizata, poate deveni mai mult primejdioasa decît utila. Statisticienii au confirmat aceste vederi spunîndu-ne ca criminalitatea creşte o data cu generalizarea instruirii, sau cel putin o data cu generalizarea unei anumite instruiri; ca cei mai rai duşmani ai societatii, anarhiştii, se recruteaza adesea dintre laureatii şcolilor. Un magistrat distins, d. Adolphe Guillot, facea observatia ca actualmente există 3000 de criminali, fata de 1000 de analfabeti şi ca, în 50 de ani, criminalitatea a crescut de la 227 la 100 000 de locuitori la 552, înregistrînd, cu alte cuvinte, o creştere de 133 la suta. El şi colaboratorii sai au notat, de asemenea, ca criminalitatea progreseaza în principal în rîndul tinerilor pentru care şcoala gratuita şi obligatorie a înlocuit ucenicia facuta la patron.

Fara îndoiala, nimeni nu a sustinut vreodata ca instruirea bine îndrumata nu ar putea da rezultate practice foarte utile, daca nu pentru a ridica moralitatea, cel putin pentru a dezvolta capacitatile profesionale. Din nefericire, popoarele latine, mai ales de treizeci de ani încoace, şi-au bazat sistemul de instruire pe principii foarte defectuoase şi, în pofida observatiilor unor spirite eminente,
persista în lamenatabilele lor erori. Eu însumi am aratat, în diferite lucrari, ca educatia noastra actuala transforma în duşmani ai societatii un mare numar dintre cei care au primit-o şi recruteaza discipoli pentru cele mai rele forme de socialism.

Primul pericol al acestei educatii — cu deplina justete calificata drept latina — este acela de a se întemeia pe o eroare psihologica fundamentala: primejdia de a-şi imagina ca recitarea de manuale dezvolta inteligenta. In consecinta, ne dam silinta sa învatam cît mai mult posibil şi, de la şcoala primara la doctorat sau concursurile pentru titlul de agregat, tînarul nu face decît sa ingurgiteze continutul cartilor, fara a-şi exersa vreodata judecata proprie şi initiativa.

Instruirea consta, pentru dînsul, în a recita şi a asculta. „Sa înveti lectii, ştii pe dinafara o gramatica sau un compendiu, sa repeti bine, sa imiti la perfectie — scria un fost ministru ai instructiunii publice — o educatie nostima în care orice efort este un act de credinta fata de infailibilitatea dascalului şi care nu face decît sa ne micşoreze şi sa ne faca neputincioşi".

Daca educatia aceasta nu ar fi decît inutila, ne-am putea margini sa ii deplîngem pe nefericitii copii pe care, în locul atîtor lucruri necesare, preferam sa-i învatam genealogia fiilor lui Clotaire, luptele Neustriei şi Austrasiei, ori clasificarile zoologice; dar ea prezinta pericolul mult mai serios de a inspira
celui care a primit-o un dezgust excesiv fata de conditiile în care s-au nascut şi dorinta nestapînita de a evada din aceste conditii. Muncitorul nu mai vrea sa fie muncitor, taranul nu mai vrea sa fie taran, iar ultimul dintre burghezi nu vede pentru fiii sai alta cariera posibila decît functiile cu leafa de la stat. In loc sa-i pregateasc pe oameni pentru viata, şcoala nu-i pregateşte decît pentru functii publice în care reuşita nu cere nici o sclipire de initiativa , în josul scarii sociale, ea creeaza aceste armate de proletari nemultumiti de soarta lor şi mereu gata de revolta ; sus, burghezia noastra frivola , sceptica şi credula totodata, impregnata de o încredere superstitioas în statul-providenta pe care, totuşi, mereu îl vorbeşte de rau, învinovatind întotdeauna guvernul de propriile ei greşeli şi incapabila sa întreprinda ceva fara intervenia autoritatii.

Statul, care fabrica cu ajutorul manualelor pe toti aceşti posesori de diploma, nu poate folosi decît un mic numar dintre dînşii, lasîndu-i prin forta împrejurarilor pe ceilalti fara slujba . E nevoit deci sa se resemneze a-i hrani pe cei dintai şi de a-i avea drept inamici pe ceilalti. Din vîrful şi pîna la baza piramidei sociale, masa formidabil a posesorilor de diplome asediaz astazi slujbele. Un negustor poate foarte greu gasi un agent pe care sa-1 trimit ca reprezentant în colonii, pe cînd posturi oficiale din cele mai modeste sînt solicitate de mii de candidati. Numai departamentul Senei numara 20 000 de institutori şi institutoare fara posturi, care, dispretuind ogoarele şi atelierele, se adreseaza statului ca sa le asigure existenta

Achizitia de cunoştinte inutilizabile este un mijloc sigur de a transforma omul în revoltat.
Evident, este prea tîrziu spre a mai înfrunta un asemenea curent. Doar experienta, cea din urma educatoare a popoarelor, îşi va lua sarcina de a ne dezvalui greşeala. Numai ea va şti sa dovedeasca necesitatea înlocuirii odioaselor noastre manuale, a jalnicelor noastre concursuri printr-o instruire profesionala capabila sa readuca tineretul pe ogoare, în ateliere, în intreprinderile din colonii, astazi în stare de delasare.

Aceasta instruire profesionala, atît de ceruta astazi de toate spiritele luminate, a fost aceea primita odinioara de parintii noştri şi pe care au ştiut s-o pastreze popoarele care domina azi lumea prin vointa, initiativa şi spiritul lor întreprinzator.

Poate ca am putea sa acceptam toate inconvenientele educatiei noastre clasice daca ea nu ar face decît declasati şi nemultumiti, daca achizitia superficiala a atîtor cunoştinte şi recitarea perfecta a atitor manuale ar ridica nivelul inteligentei. Dar obtine ea realmente acest rezultat? Vai, nu! Judecata, experienta, initiativa, caracterul sînt conditiile succesului în viata şi nu din carti se învata ele.

Cartile sînt dictionare de consultat cu folos, dar din care este absolut de prisos sa înmagazinezi în cap lungi fragmente.

Fenomenul nu este, de altfel, specific popoarelor latine; îl observam şi în China, condusa şi ea de o solida ierarhie de mandarini şi unde mandarinatul se obtine tot prin concurs, pentru care singura proba este recitarea imperturbabila din groase manuale. Armata ştiutorilor de carte fara slujba este considerata astazi în China o veritabila calamitate nationala. La fel în India, unde, dupa ce englezii au deschis şcoli, nu pentru a educa, ca în Anglia, ci pur şi simplu spre a-i instrui pe indigeni, s-a format o clasa speciala de ştiutori de carte, Babu, care, atunci cînd nu pot cuceri o pozitie, devin duşmanii ireconciliabili ai puterii engleze. La toti aceşti Babu„ prevazuti sau nu cu slujbe, cel dintîi efect al instruirii a fost scaderea enorma a nivelului lor de moralitate. Am insistat pe larg asupra acestui aspect în cartea mea Les civilisations de Vinde. Toti autorii care au vizitat marea peninsula au constatat acelaşi lucru.

Instruirea profesionala poate dezvolta inteligenta într-o masura care scapa cu totul instruirii clasice.

„Ideile nu se formeaza decît în mediul lor natural şi normal; ceea ce face sa se dezvolte germenul lor sînt nenumraratele impresii sensibile pe care tînarul le recepteaza zi de zi în atelier, în mina, la tribunal, în biroul notarului, pe şantier, în spital, la vederea uneltelor, materialelor şi operatiilor, în prezenta clientilor, a muncitorilor, a muncii, a lucrului bine sau rau facut, costisitor sau lucrativ: iar micile perceptii specifice ale ochilor, urechii, mîinilor şi chiar mirosului, care, primite involuntar şi elaborate în taină, organizeaza în el spre a-i sugera mai devreme sau mai tîrziu cutare combinatie noua, cutare simplificare, economie, perfectionare sau inventie. De toate aceste contacte pretioase, de toate aceste elemente asimilabile şi indispensabile tînarul francez este lipsit tocmai în anii vîrstei rodnice: şapte sau opt ani el este sechestrat într-o şcoala, departe de experienta directa şi personala care i-ar fi dat notiunea exacta şi vie a lucrurilor, a oamenilor şi diferitelor moduri de a lucra cu toate acestea.

...Cel putin noua din zece şi-au pierdut timpul şi eforturile, mai multi ani din viata, anii cei mai eficaci, mai importanti sau chiar decisivi: tineti cont ca mai putini de jumatate sau doua treimi din elevi se prezinta la examen, vreau sa spun refuzatii; apoi, dintre admişi, gradati, posesori de brevete şi diplome, încă o jumatate sau doua treimi, sunt surmenatii. Li s-a pretins prea mult cerîndu-li-se ca în cutare zi, pe un scaun sau în fata unui tablou, sa fie, timp de doua ore şi pentru un grup de ştiinte, repertorii vii ale întregii cunoaşteri umane; într-adevar, ei au fost aceasta, sau au fost cu aproximatie, în acea zi, timp de doua ore; dar, o luna mai tîrziu, nu mai sînt; nu ar mai putea sustine un nou examen; achizitiile lor, prea numeroase şi copleşitoare, luneca neîncetat în afara spiritului lor şi noi achizitii nu mai fac.

Vigoarea lor mentala a cedat; seva fecunda a secat; apare omul facut şi adesea acesta este un om sfîrşit.

Acesta, aşezat, casatorit, resemnat sa se învîrteasc în cerc, la nesfîrşit în acelaşi cerc, cantoneaza în oficiul sau restrîns; îşi îndeplineşte slujba corect, nimic mai mult. Randament mediocru; cu siguranta, încasarile nu echilibreaza cheltuielile.

In Anglia şi în America, unde, ca odinioara în Franta de dinainte de 1789, se foloseşte procedeul invers, randamentul obtinut este egal sau superior. La ei învatatura nu provine din carti, ci din lucrurile înseşi. Inginerul, de exemplu, formîndu-se într-un atelier şi niciodata într-o şcoala , fiecare poate ajunge exact la gradul pe care îl comporta inteligenta sa, muncitor sau contramaistru în caz ca este incapabil sa mearga mai departe, inginer daca aptitudinile sale i-o permit. De altminteri este un procedeu democratic şi util societ ii, în contrast cu acela care face sa depinda întreaga cariera a unui individ de un concurs de cîteva ore, sustinut la vîrsta de 18 sau 20 de ani.

„In spital, în mina, în manufactura, la arhitect, la omul legii, elevul, primit de foarte tînar, îşi face ucenicia şi stagiul, cam ca noi un secretar de birou de avocatura sau un ucenic într-ale picturii în atelierul sau. In prealabil, înainte de a intra, a putut urma vreun curs general şi sumar, spre a avea gata cadrul depozitarii observatiilor pe care urmeaza a le face de îndata. Cu toate acestea, cel mai adesea la îndemîna sa se afla cîteva cursuri tehnice pe care le va putea frecventa în orele libere, spre a coordona treptat experientele cotidiene pe care le face. Sub un asemenea regim, capacitatea practic creşte şi se dezvolta de la sine, exact în masura pe care o comporta facultatile elevului şi în directia impusa de viitoarea sa ocupatie, de munca special la care vrea sa se adapteze înca din prezent. In felul acesta, în Anglia şi Statele Unite tînarul ajunge repede sa dea tot ceea ce poate da de la vîrsta de 25 de ani şi chiar mai curînd, daca are substanta şi fondul de rigoare, el este nu doar un executant util, ci şi un întreprinzator spontan, nu numai un angrenaj, ci şi un motor.

In Franta, unde a prevalat procedeul invers şi unde, cu fiecare generatie, devine tot mai chinezesc, totalul fortelor pierdute este enorm.

„La trei etaje ale instruirii, pentru copii, adolescenti şi tineret, pregatirea teoretica şi şcolara în banci, cu ajutorul carfilor,s-a prelungit şi s-a supraîncarcat în vederea examenului de absolvire, de grad, de diploma , exclusiv în scopui acesta şi cu ajutorul celor mai rele mijloace, prin aplicarea unui regim
antinatural şi antisocial, prin întîrzierea excesiva a uceniciei practice, prin internat, antrenament artificial şi îndopare mecanica, prin surmenare, fara a se tine seama de viitor, de vîrsta adulta şi de ocupatiile viguroase carora barbatul va trebui sa le fac fata, facîndu-se abstract ie de lumea reala în care tînarul va intra, de societatea ambianta la care trebuie sa-1 adaptam sau sa-l resemnam anticipat, de conflictul uman în care, spre a se apara şi a se tine în picioare, el trebuie, în prealabil, echipat, înarmat, exersat, calit. Aceasta echipare indispensabila, aceasta achizitie mai importanta decît toate celelalte, aceasta soliditate a bunului simt, a vointei şi nervilor şcolile noastre nu o dau; cu totul pe de-a-ndoaselea, departe de a-1 califica, ele îl descalifica în ceea ce priveşte conditia sa viitoare şi definitiva. In consecinta , intrarea sa în lume şi primii paşi pe terenul actiunii practice nu sînt, cel mai adesea, decît, o suita de caderi dureroase; tînarul ramîne cu moartea în suflet, doborît pentru multa vreme, uneori estropiat pe totdeauna. Este o încercare aspra şi primejdioasa ; echilibrul moral şi mental se altereaz în aceast încercare şi exista riscul de a nu se mai putea restabili; deziluzia a şi venit, prea brusc şi prea total; deceptiile au fost prea mari şi amaraciunile prea grele"

Ne-am îndepartat, în cele de mai sus, de psihologia multimilor? Cu certitudine nu. Spre a întelege ideile, credintele care germineaza azi şi care vor aparea mîine, trebuie sa ştim cum a fost pregatit terenul. Invatura data tineretului dintr-o tara permite sa se prevada întrucîtva destinele acelei tari. Educatia generatiei actuale justifica previziunile cele mai sumbre. In parte, cu ajutorul instruirii şi educatiei se amelioreaza sau se altereaza sufletul multimilor. Era deci necesar sa aratam cum sistemul actual 1-a fasonat şi cum masa indiferentilor şi a neutrilor a devenit progresiv o imensa armata de nemultumiti, gata sa urmeze toate sugestiile utopiştilor şi retorilor. Şcoala formeaza astazi nemultumiti, anarhişti şi pregateşte pentru popoarele latine timpurile decadentei. Educatia este singurul nostru mijloc de a actiona putin asupra sufletului unui popor. Este profund întristator faptul ca' aproape nimeni în Franta nu a putut ajunge sa înteleaga ce redutabil element de decadenţă constituie învatamîntul nostru actual. In loc sa înalte tineretul, el îl înjoseşte şi îl perverteşte





Scuze pentru lungimea pasajului si pentru calitatea transcrierii, este dupa un scan...

Educatia crestina

Metodele de educatie crestine:

Pilde 13:24: Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.

Pilde 23:13: Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare.

Remus Cernea

Autorul acestui blog il va vota pe Remus Cernea in primul tur al alegerilor prezidentiale din noiembrie a.c.

Detalii aici



PS (actualizat in 2010): Decizia de a-l spijini pe Cernea nu a fost cea mai inspirata, in loc sa se concentreze pe problemele libertatii de constiinta a esuat in apararea unor cauze minore.

Femeia in crestinism

Nu de putine ori unii crestini se impauneaza cu respectul pe care il acorda aceasta religie femeii, in contrast cu alte religii, cum ar fi islamul.

Sa vedem care este pozitia lui Evagrie Ponticul, monah si teolog celebru din secolul al IV-lea:

Vederea femeii e sageata otravita; raneste sufletul si-si varsa il el veninul, si cu cat ramane in el, pe atat puroi lucreaza in el.
Cine se fereste de aceste sageti nu va da pe la praznicele poporului, nici nu va umbla gura-casca pe la sarbatori; caci e mai bine sa ramana acasa petrecand in rugaciuni decat sa ajunga prada vrajmasilor socotind ca cinsteste sarbatorile


Fugi de intalnirea femeilor daca vrei sa fii cuminte, si nu le da indrazneala sa cuteze candva impotriva ta, fiindca la inceput fie chiar au, fie se prefac ca au evlavie, dar mai apoi indraznesc cu nerusinare toate.
La prima intalnire au privirea in jos, vorbesc bland si plang cu compatimire, au o figura nobila si suspina amar, intreaba despre neprihanire si asculta cu sarguinta.
Daca le vezi a doua oara, ridica putin capul.
A treia oara, se uita fara de rusine; de-abia zambesti, ca si izbucnesc in hohote de ras; dupa care se impodobesc si se arata elegante, arunca priviri care vestesc patima, isi intind sprancenele, clipesc din pleoape, isi dezgolesc gatul si bratele, fac figuri atatatoare cu tot trupul, spun cuvinte care inmoaie patima si-si gatesc o voce care sa incante auzul, asediind prin toate acestea sufletul.
Toate acestea devin pentru tine un carlig care te momeste spre moarte si un navod bine impletit care te trage spre pierzanie.
Sa nu te amageasca folosind cuvinte binevoitoare, fiindca in ele se ascunde raul venin al fiarelor.


Mai bine sa te apropii de un foc care arde decat de o femeie tanara, daca esti si tu tanar. Caci daca te apropii de foc si suferi durere, indata vei sari din el; dar odata imblanzit de vorbele femeilor, nu te vei departa usor


Daca ti-e mila de vrajmas, iti va fi dusman, iar daca cruti patima, se va scula iarasi impotriva ta


Nu-ti preda gandirea imaginarii unei femei, nici nu sta mult de vorba cu o fata care ti se arata, ca sa nu se aprinda in tine flacara placerii si sa nu arda aria de treierat a sufletului tau


Sa vedem si opiniile unora cu greutate si mai mare din punct de vedere teologic.

Sf.Augustin spune:

"Care este diferenţa dintre femei chiar dacă este o soţie sau o mamă. Refuz să cred că femeia poate fi om. Funcţia sa exclusivă este de a naşte copii."

Sf.Toma de Aquino:

"Cu privire la natura individuală, femeia este plină de defecte şi nelegitimă, pentru că ea este încă Eva cea amăgitoare şi din această cauză noi trebuie sa ne ferim de orice femeie"

Martin Luther:

„Dacă ele se vor îmbolnăvi sau chiar vor muri nu este nici o problemă. Lăsaţi-le să moară la naştere pentru că ele de asta există."


Apostolul Pavel:

„Femeia să primească învăţătură în tăcere, cu toată supunerea"
„Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii,nici să se ridice mai presus de bărbat ci să rămână în tăcere"
„Căci întâi a fost întocmit Adam ,şi apoi Eva"
„Şi nu Adam a fost amăgit;ci femeia s-a făcut vinovată de călcarea poruncii." Timotei (2:11-14)

Sf. Tertulian:

„Voi (femeile) ştiţi că sunteţi la fel ca Eva? Dumnezeu a hotărât ca femeile să trăiască asftel; vinovatul aşa trebuie să trăiască.Voi sunteţi poarta răului.Voi aţi fost calea spre copacul interzis. "

Bineinteles, totul porneste de la cartea de capatai a crestinismului, de la biblie. Un singur citat, semnificativ:

Ecleziastul (7:26)„Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un lanţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut Domnului scapă de ea dar cel păcătos este prins de ea."

Pe scurt, despre religie in scoala

Citesc intr-un comunicat al Patriarhei urmatoarele:

"Patriarhia Română a demarat campania Nu vrem liceu fără Dumnezeu!, în urma căreia s-au primit peste 140.000 de mesaje de susţinere"

Inteleg din comunicatul Patriarhiei ca in tara asta doar vreo 140.000 de oameni (presupunand ca nimeni nu a trimis mai multe mesaje de sustinere, ci fiecare a trimis doar cate unul singur) sunt de acord cu studierea religiei in scoala, mai exact in liceu. O surpriza placuta, chiar nu ma asteptam...


Sursa, aici

Alcoolul, tutunul si biblia

Aud deseori ca un crestin adevarat nu are voie sa consume bauturi alcoolice ori sa fumeze.

Chiar asa sa fie? Hai sa vedem ce spune biblia despre asta.

Nu exista in biblie niciun verset care sa interzica fumatul. Fie si din motivul ca cei care au scris-o nu aflasera inca despre existenta acestei plante. Iar in privinta bauturii, unele dintre cele mai morale personaje biblice consuma alcool. De exemplu, Noe, imediat ce debarca din Arca, planteaza vie, culege struguri, face vin si se imbata atat de tare, incat zace gol (dupa care urmeaza povestea cu blestemul lui Ham, pedepsit pentru ca a acoperit goliciunea tatalui sau care zacea beat).

"Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului." (Geneza 6:9)

"Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie. A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său." (Geneza 9:20-21)

E clar deci ce are de facut un om neprihanit, care merge pe calea Domnului?

Alt personaj pozitiv este Lot. Dupa ce Dumnezeu ii omoara sotia si ginerii, nu conteaza aici motivele, Lot ajunge impreuna cu fiicele sale intr-o pestera de langa orasul Toar. In doua seri consecutive Lot este atat de beat, incat nu realizeaza ca face sex cu propriile lui fiice. Remarcabil este faptul ca poate intretine un act sexual intr-o asemenea stare avansata de ebrietate, insa asta este alta discutie. Din nou, niciun cuvant de repros la adresa lui Lot. Deductia este simpla: ce a facut Lot este, din punct de vedere crestin, un lucru bun.

Consumul de vin este prezentat in mai multe capitole ca fiind un lucru pozitiv:

"Eu voi întoarce din robie pe poporul Meu Israel, şi ei vor zidi cetăţile cele pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi vor bea din vinul lor, vor face grădini şi din roadele lor vor mânca." (Amos 9:14)

"Altora din ei le era încredinţată cealaltă zestre şi toate lucrurile trebuitoare pentru cele sfinte: făina cea mai bună, vinul, untdelemnul şi tămâia cea mirositoare" (Cronici I 9:29)

"Iar grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care vorbeşti tu, domnul meu, trimite-l robilor tăi" (Cronici II 2:15)

"Te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi şi va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, pâinea ta, vinul tău, untdelemnul tău, pe cele născute ale vitelor tale mari şi ale oilor turmei tale în pământul acela" (Deuteronom 7:13)

"Voi da pământului vostru ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău" (Deuteronom 11:14)

"Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale" (Ecleziastul 9:7)

"Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la voi." (Exodul 23:25)

"Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire" (Cantarea Cantarilor 2:5)

"Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!" (Cantarea Cantarilor 5:1)

"Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale" (Ecleziastul 9:7)

Este previzibila obiectia ca aceste citate sunt din Vechiul Testament, ale carui prevderi nu se mai aplica, prioritatea avand acum cele din Noul Testament. Raspunsul este multiplu:
a) in biblie exista inca ambele Testamente
b) Isus spune ca nu a venit sa "strice legea veche", prin urmare este inca valabila
c) crestinii pun mare pret pe cele zece porunci, pe psalmi, pe o mare parte a Vechiului Testament; nu pot renunta arbitrar la fragmentele care ii incomodeaza, daca vor sa fie consecventi

Dar sa vedem cum se raporteaza Isus la consumul de alcool.

Conform Evangheliei lui Ioan, prima minune infaptuita de Isus a fost la o nunta, cand a transformat apa in vin, dupa ce nuntasii lichidasera toate proviziile de alcool ale gazdei. Isus porunceste sa fie umplute cu apa sase vase uriase din piatra, folosite in mod curent pentru imbaiere. Apa din toate aceste vase este transformata miraculos in vin de buna calitate. Cum este indoielnic faptul ca Isus ar indemna pe cineva sa faca un lucru rau, este firesc sa presupunem ca o betiveala crunta cum pare cea de la nunta respectiva este ceva foarte bun.

In timpul misiunii sale, Isus este recunoscut in comunitate ca nefiind un ascet, dimpotriva, este descris ca un "om mâncăcios şi băutor de vin" (Luca 7:34, Matei 11:19). Descrierea Cinei cele de Taina arata cat se poate de limpede ca: avea vin la masa; obisnuia sa consume vin; indeamna si pe altii sa o faca (Luca 22:17)

Un crestin, daca nu vrea sa cada in pacatul trufiei si sa se creada el insusi mai bun decat Isus, ar trebui sa procedeze intocmai ca idolul sau, adica sa consume regulat bauturi alcoolice.

In ceea ce priveste tutunul, cum spuneam, nu exista un text care sa-l interzica in mod expres. Si tot ceea ce nu este interzis este permis, concluzia este logica, Isus permite fumatul.

Mai mult decat atat, cuvintele lui Isus sunt foarte clare:

"Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.Acestea sunt care spurcă pe om" (Matei 15:17)

Deci ceea ce trebuie sa faca un bun crestin este sa se feresca de ganduri rele, de ucideri, de furtisaguri etc, nu sa se abtina de la tutun si bautura. Pentru ca prin fapte si ganduri rele isi necinsteste trupul, nu prin ceea ce mananca, bea sau fumeaza.

Asa ca dragilor crestini, beti cat vreti, fumati cat vreti, aveti liber "de sus"